Am fost în Grecia de multe ori, am “vânat” cele mai cunoscute plaje, am căutat cele mai turcoaz ape, am străbătut mulți km cu mașina, cu farryboatul, cu avionul pentru a vizita unele insule, fiecare cu farmecul ei, bineînțeles. Peste tot mi-a plăcut câte ceva și știu sigur că nu o să-mi ajungă viața asta să pot vedea tot ce mi-aș dori din această țară. Cea mai mare surpriză a fost vacanța aceasta, pe brațul Sithonia. De data asta nu am căutat locul, ci experiența. Am vrut să facem ceva diferit, să fie super relaxare și mega distracție pentru copii…și am ales să închiriem o rulota pe plajă într-un camping. Pe brațul acesta sunt foarte multe campinguri, noi am ales Thalatta Camping, dar sincer vă spun că nu mai știu după ce criterii am făcut selecția. Cert e ca ne-a plăcut! Vacanța în camping este total diferită. Am constatat că este și destul de scumpă, dar asta e altă poveste.
Noi am avut o rulotă pe care am vândut-o anul trecut ( găsiți articolul aici ), dar mi-am amintit cât de mult le plăcea copiilor să se joace în rulotă, să doarmă, să mănânce..și din cauza asta am rezervat o rulotă pe plajă în Grecia.
Când am ajuns în camping copiii dormeau, așa că am parcat mașina, am scos bagajele, am inspectat rulota și ne-am bucurat de liniște. Când s-au trezit, amândoi au început să plângă că nu le place, că ei nu vor la plajă, că nu vor să intre în rulotă, că vor acasă…după 10 ore de mers cu mașina, ei voiau înapoi acasă. Noroc cu peisajul din jurul meu că m-a făcut zen și n-am plâns și eu cu ei. Până la urma s-au calmat, au mâncat câte ceva și să vezi distracție în rulotă..parcă ajunseseră acasă unde își doreau 30 minute mai devreme. Am mers și la plajă, ne-am plimbat prin camping, am mâncat la unul din restaurantele de-acolo, am ieșit să vedem stelele și marea înainte de culcare..a fost minunat până la urmă. În ultima zi Kira a plâns că plecam acasă..ar fi vrut măcar o zi să mai stăm.
Programul nostru zilnic era cam așa: dimineața mergeam la piscină până la prânz când era oră de aqua gym și dansam cu Kira în apă, la prânz, dacă reușeam să-i culcăm, dormeau în rulotă, dacă nu, plecam cu mașina să ne plimbăm și adormeau sigur, după-amiaza mergeam la mare. În fiecare seară era proiectat un desen animat în greacă în zona de joacă și stăteam și p-acolo în jur de o oră sau până ne goneau ţânţarii în rulotă. Aveam aer condiționat în rulotă, dar nu a fost nevoie să-l pornim. Am stat mereu cu geamurile deschise și adierea vântului era suficientă. Noaptea trebuia să mai închidem din geamuri pentru că se facea destul de frig.
În camping găseai de toate: erau 3 restaurante, piscină pentru adulți și piscină pentru copii, supermarket, loc de joacă, sală de forță, beach bar, teren de tenis, biciclete de închiriat și diferite cursuri de aqua gym, pilates, yoga etc.
Citind programul ăsta zilnic, probabil vă întrebați ce ne-a plăcut așa mult? Răspunsul exact nu-l știu..cred că apropierea de natură a contat cel mai mult, faptul că petreceam 90% din zi afară, că nu aveam niciun program de respectat, nicio lista cu obiective pe care să le bifăm, atmosfera din camping, multitudinea de copii care alergau printre corturi și rulote, cerul plin de stele…nu știu…totul…
Muntele Athos, vedere de pe plaja campingului
Costurile la camping sunt destul de mari, totuși. Dupa un calcul final am ajuns la concluzia că a fost mai scump decât o vacanță all inclusive în Turcia, adică am plătit 92 eur/noapte/rulota, fără mâncare, fără transport.
Chiar și-asa noi am vrea și anul viitor să repetăm experiența. ❤
Am plecat în Lefkada ca la „pomul lăudat”. Cred ca ați auzit și voi cât este de lăudată această insulă. Am găsit descrieri precum „paradisul Greciei”, deci eram pregătită să fiu uimită. Văzusem poze pe net cu plajele alea care te lasă cu gura căscată…abia așteptam să ajungem și noi. Chiar și în topul făcut de Radio Guerilla „cea mai frumoasă insulă grecească” Lefkada a ocupat primul loc.
Și-am ajuns…am avut cazare în Vasiliki, adică în sudul insulei. Și cum intrarea pe insulă se face prin partea de nord, până la cazare văzusem din mașină toată partea estică. Și eram tare dezamăgită. Nu mă înțelegeți gresit, e frumos, dar nu te dă pe spate. Toate plajele alea frumoase și celebre din Lefkada sunt pe partea vestică, pe care urma să o descopăr zilele viitoare. Deci dacă vreți să vă placă Lefkada, concentraţi-vă pe partea vestică a insulei: plaje sălbatice, apă turcoaz, peisaje de vis.
Ce am văzut noi în 6 zile cu copiii în Lefkada?
Porto Katsiki, cea mai frumoasă plajă din Lefkada, cum este lăudată pe internet, comparată adesea cu plaja Navagio din Zakynthos.
Când ajungi aici începi să înțelegi de ce spun unii că aici este paradisul Greciei. Peisajul este superb, apa albastră-turcoaz, pereții înalți înconjoară plaja…de vis. Doar că din oră în oră mai apare câte un vapor cu muzica la maximum și plaja se aglomerează și parcă nu mai poți să te bucuri de nimic. Noi oricum nu aveam o dispoziție prea bună pentru că nici nu apucasem să întindem prosoapele că a noastră Kira a fugit direct în apă, direct ca toporul la fund. Da! Aveți grijă că apa este adâncă! După ce am reușit să o linistim din plâns, a început Andrei să urle că el nu vrea să fie dat cu cremă. Apropo, Andrei și-a luat la el toate tantrumurile, nu a lăsat niciunul acasă, să nu ne plictisim. A reușit să urle într-o zi după ce i-am cumpărat o mașinuță că el voia două..pfff…
Revenind la plajă…sunt și șezlonguri pe care le poți închiria, dar este și loc destul pentru cearceafuri. Sunt și câteva buticuri de unde se pot cumpăra atât apă, bere, snacks, cât și gyros sau sandwich uri calde. Sunt chiar și niște oameni care se plimbă pe plajă cu meniuri la care poți să faci comandă și astfel să scutești un drum până la magazin, dar vei plăti câțiva euro în plus pentru confortul ăsta. Locuri cu umbră nu prea sunt pentru că la baza stâncii nu ai voie să stai din cauza căderilor de pietre.
Egremni beach e superbă. Mie plaja asta mi-a plăcut cel mai mult. Este foarte lungă și din cauza asta și mult mai aerisită: fără șezlonguri, umbrele sau restaurante, sălbatică și naturală. Deocamdată este închis accesul cu mașina sau pe jos din cauza alunecărilor de teren cauzate de cutremur. Drumul este în reconstrucție, dar momentan se poate ajunge aici doar cu barca. Probabil ca d-aia și-a păstrat și farmecul, pentru că nu era saturată de șezlonguri și oameni.
Vasiliki este cea mai potrivită stațiune pentru copii din Lefkada și pentru windsurfing, dar noi vorbim despre copii aici. În general, Lefkada nu e o insulă baby friendly: apă adâncă, multe plaje unde nu poți ajunge cu mașina, aproape toate plajele sunt cu pietre și neamenajate, deci un pic incomod când mergi cu mititeii. Plaja din Vasiliki este mare, apa cu intrare lină, prea lină chiar pentru adulți, nisip, supermarketuri, restaurante, magazine de suveniruri, chelneri români, faleză generoasă unde copiii se pot plimba cu bicicletele, cam tot ce îi trebuie unei familii în vacanță cu micuțele comori. Din cauza asta am rezervat aici cazarea, dar noi nu am petrecut decât o zi aici că parcă era păcat să nu ne plimbăm pe toată insula și să vedem cât mai multe plaje. Oricum, mereu ne întoarcem obosiți din vacanță, și noi și copiii.
Nidri ar fi fost a doua opțiune pentru cazare, după Vasiliki și asta pentru că aici găsești tot ce îți trebuie: restaurante, magazine, suveniruri, închirieri de bărci, de scutere, croaziere, farmacii. Singurul minus este plaja, care e micuță și înghesuită de câteva restaurante și șezlonguri. Nouă aici ne-a plăcut că am putut sta la restaurant chiar pe plajă. Am stat și noi liniștiți la masă și copiii s-au jucat pe malul mării până a venit mâncarea.
După masă am plecat la CascadaDimossari unde ne-a placut foarte mult. Inițial am urmat traseul configurat pe Maps dar până când acesta nu a mai coincis cu indicatoarele. Apoi am urmat indicatoarele și am ajuns imediat. Din parcare am mai mers vreo 400 metri pe potecă până la cascadă unde am facut și o baie extrem de răcoritoare. Copiii au aruncat cu pietre în apă, deci și lor le-a plăcut. Cam 40 minute – o oră a durat toată excursia din parcare și înapoi, cu tot cu pauze de poze, scăldat și hidratat copii.
Noi, dacă eram singurei, fără copii, am fi închiriat o barcuță din Nidri, de aici, și ne-am fi plimbat toooaată ziua. Costa 30euro/zi plus motorina. Cred că ar fi fost tare frumos. Știți voi…vrabia mălai visează 🙂
Într-o altă zi am mers la KatshimaBeach, o altă plajă pe partea vestică a insulei, dar mai mare și un pic mai comercială: sunt șezlonguri, sunt câteva restaurante, parcare fără plată sau cu plată dacă vreți la umbră (5euro/zi). Mie aici mi-a plăcut pentru că m-am dat cu parapanta (45euro a costat și am stat în aer 10 minute). A fost frumos, iar peisajul văzut de sus..minunat!
AgiosNikitas este un sătuc pitoresc, tare drăguț. Este așezat în trepte, cu străduțe înguste și case de piatră, cu restaurante și hoteluri cochete. Plaja este micuță și când am fost noi era și foarte aglomerată, dar am găsit o altă plajă lângă, neamenajată și ne-am bălăcit acolo. Era liniște și plăcut, singurul minus ar fi pietrele din apă, care făceau intrarea în apă un pic neplăcută dacă nu aveai papuci. Oricum, în Lefkada, papucii pentru apă intră la categoria bagaj obligatoriu.
Într-o după-amiază ne-am plimbat un pic și prin LefkadaTown care ne-a plăcut destul de mult. În primul rând, doar aici am găsit porumb copt (preferatul copiiilor care nu prea înțeleg cum să mergi la mare și să nu manânci porumb?!) și în al doilea rând e foarte potrivit pentru o plimbare de seară, o cină la un restaurant sau pentru cumpărături de suveniruri.
Într-o zi în care am hotărât să nu mai alergăm după celebrele plaje din Lefkada și să mergem pe undeva aproape de cazare, am văzut indicator spre Sivotabeach și încolo ne-am îndreptat.
Aici am găsit un golfuleț liniștit, înconjurat de plaje micuțe și extrem de libere, cu bărci ancorate la mal, câteva restaurante și magazine. A fost exact ce ne trebuia: eram singuri pe o plajă micuță, nu se auzeau decât valurile ( când tăceau copiii ), apa nu era turcoaz, plaja nu era minunată, dar eram doar noi, fără gălăgie de fundal, fără înghesuială…doar noi. Și asta a fost perfect.
În final, am ajuns la concluzia că insula Lefkada este frumoasă, mai ales partea vestică, dar, din păcate, mult prea aglomerată. Sau poate am ajuns eu să apreciez mai mult liniștea…cine știe?!
Cheltuieli:
cazarea a costat 40 euro/noapte, apartament cu un dormitor, chicineta și balcon cu vedere la mare;
vigneta Bulgaria 7 zile: 10 euro sau 50 lei, taxe autostrăzi și tuneluri Grecia aprox 30 euro dus-întors, taxa pod Giurgiu: 13 lei la dus și 2 euro la întoarcere;
motorina a costat aprox 230 euro;
prețurile la supermarketuri sunt mai mari decât la noi: o cola la doză costa în jur de 1 euro, berea 1.5 euro, apa la 0.5l era 0.7 euro. Pentru prețuri un pic mai mici vă recomand să mergeți la Lidl-ul din nordul insulei.
Mă tot gândeam unde am putea să mergem anul acesta de Paște și tot răscolind internetul în lung și-n lat, am descoperit Muntenegru. Vă asigur că după primele pagini afișate pe Google despre aceasta țară veți rămâne uimiți. Cu cât căutările se adâncesc cu atât va crește dorința de a vizita Muntenegru.
Pentru noi a fost o excursie maraton. Am stat cinci nopți în patru locuri diferite și am reușit să vedem aproape tot ce ne-am propus. Drumul din București până în Muntenegru este lung (950km până în Kotor, 15 h cu mașina conform Maps), dar extrem de frumos. Musai să vă luați aparatele foto lângă voi în mașină pentru că veți opri să faceți multe poze.
Noi am împărțit drumul astfel: București-Vidin, Bulgaria ( pentru că am plecat la prânz din București și a fost aglomerat pe autostradă spre Pitești și apoi bară la bară în Balș, am dormit o noapte și la Vidin). Apoi Vidin-Zabljak, Muntenegru ( 8 h cu mașina). Aici am vrut să dormim o noapte pentru a vedea Parcul Național Durmitor și pentru a vizita Black Lake sau Crno Lake pe care îl găsiți la 3km de Zabljak.
Zabljak este orașul aflat la cea mai mare altitudine din Muntenegru, cunoscut drept stațiune pentru ski iarna și pentru hikking, canyoning și rafting, vara. Tot d-aici pleacă și drumul care ajunge până la 1907m prin Parcul Național Durmitor. Este un drum asfaltat, îngust care îți ofera priveliști spectaculoase. Noi am plecat dis de dimineață pe acest drum și nu ne-am intersectat cu prea multe mașini. Ăsta e unul din avantajele călătoriilor cu copiii: nu te lasă să pierzi timpul dimineața dormind.
În drumul nostru spre Zabljak am traversat canionul Tara. Ehh..când ajungeți la podul Tara trebuie să faceți un popas. E un spectacol al naturii. Noi am trecut după o parte pe cealaltă de vreo trei ori: pe tiroliana, pe jos și cu mașina deși ploua torenţial, atât este de frumos. Chiar în capătul podului este o tiroliana care costa 10 euro în aprilie 2019 și care trece pe deasupra canionului. Eu vă recomand să o încercați.
Canionul Tara este străbătut de râul Tara pe o distanță de 140 km. Apa râului are o culoare verde-smarald și se revarsă în peste 40 de cascade cu înălțimi de până la 60 metri. Imaginați-vă ce peisaje puteți vedea aici. Despre canionul Tara trebuie să mai știți că este și cel mai adânc din Europa. Distracțiile sunt nenumărate: se poate face rafting, canyoning, se pot vizita câteva din cele peste 80 de peșteri.
Perast a fost următoarea noastră oprire. Este un oraș micuț pe malul apei, cu doar 349 de locuitori numărați la ultimul recensămînt, ce a aparținut până în secolul 18 Republicii Veneţiene.
Este numit pe internet Perla Coroanei muntenegrene, are o singură stradă principală, dar nenumărate biserici și castele, foarte multe restaurante cochete, bărci ancorate, peisaje, atmosferă romantică, cel mai frumos oraș din Muntenegru, dupa părerea mea. De pe malul apei din Perast se pot vedea două insule de dimensiuni reduse. Una este Insula Sfântului George, insulă naturală, unde se găsește o mănăstire benedictină din secolul 12 și un cimitir unde au fost îngropați călugării și nobilii vremii. Locuitorii orașului au numit-o insula morților și nu se poate vizita decât cu o licență specială. Cea de-a doua insulă este una făcută de mâna omului, artificială, se poate vizita și se numește Fecioara noastra de pe stâncă. Legenda spune că oamenii din Perast au scufundat navele abandonate la țărm și au aruncat pietre în apă timp de vreo 200 de ani, făcând astfel un platou cu diametru de 3030 mp peste care au construit biserica. Tot aici găsiți și un muzeu și un gift shop. Noi nu am reușit să vizităm biserica și muzeul pentru că era aglomerat, dar am savurat o înghețată, iar plimbarea cu barca până pe insula a fost deliciul copiiilor. Kira a declarat că asta a fost cea mai tare zi din viața ei.
Am plecat apoi spre Kotor, unde am dormit o noapte. Kotor este o destinație obligatorie dacă ajungi în Muntenegru și ce-i drept e chiar păcat să ratezi așa ceva. Un orășel micuț, situat pe malul apei, cu străduțe înguste, case din piatră, biserici vechi la baza unui munte înalt deasupra caruia tronează cetatea San Giovanni. Este genul de oraș care trebuie explorat pe jos, care te face să exaclami câte un “oau” la fiecare colț.
Următoarea cazare o rezervasem în Ulcinj și până acolo am mai oprit în Budva, la plajă, și în Sveti Stefan, să vedem insula unde s-a însurat Djokovic. Să le luăm pe rând: Budva e o stațiune pentru toate gusturile. Are plaje cu sezlonguri, faleză, port, mall-uri, cluburi, dar și centru vechi cu străduțe pietruite, restaurante și magazine cochete.
Sveti Stefan este o stațiune exclusivistă. Insula unde s-a însurat Djokovic este legată de pământ printr-un istm, un fel de dig de beton îngust, și nu se poate vizita. Este o insula-hotel unde s-au cazat de-a lungul timpului tot felul de vedete și milionari. Cazările pornesc aici de la 1300 euro în extrasezon pentru o noapte, cameră cu vedere la grădină, nu la mare, dar cu mic dejun.
Ulcinj nouă nu ne-a placut în mod deosebit. A foat chiar o dezamăgire față de ce văzusem până atunci în Muntenegru. Este o stațiune ceva mai ieftină decât celelalte, cu plaje late cu nisip, perfecte pentru copii, cu străzi aglomerate de shaormerii și fast food-uri, care aduce mai mult cu Turcia. Cred că este ideala daca vrei sa mergi strict pentru plajă, doar aici găsești Velika Paza, 12 km de plaja cu nisip extrafin și cu o lățime de 60 m. Impresionant, nu?!
Dacă aveți mai mult timp decât noi, vă recomand să vizitazi și Cetinje și lacul Shadar.
Câteva sfaturi și informații utile:
Moneda locală în Muntenegru este euro;
În Serbia se poate plăti autostrada și în euro, vreo 3 euro parcă am dat noi;
Respectați viteza legală! Noi am întâlnit mulți polițiști cu radar în Muntenegru;
Se poate călători doar cu buletinul și nu se plătește nicio taxă la intrarea în țară;
Prețul benzinei era la fel ca în România, în aprilie 2019.
Descărcați-vă harta drumului astfel încât să folosiți GoogleMaps fără internet. Datele și apelurile sunt destul de scumpe.
De când călătorim cu doi copii nu prea ne mai bucurăm de bilete low cost cu avionul. Oricât ar fi oferta de bună, dacă înmulțești cu patru ajungi la un preț măricel. Plus că nu mereu reușim să băgăm tot ce ne trebuie în bagajele de mână, nu mai avem dreptul nici la căruț gratuit…și toate astea ne fac să plecăm mai des cu mașina. Doar că apare problema distanței. Știți cum e cu copiii în mașină: ca să nu ajungi nervos la destinație trebuie să faci plimbări scurte și cât mai animate. Noi încercăm să călătorim mai mult cu mașina, pe distanțe tot mai lungi din mai multe motive. De când merge Kira la grădiniță e mai mult bolnavă decât sănătoasă și nu ne-am încumetat să cumpărăm bilete la avion. Cu mașina putem pleca oricând, plus că putem lua cu noi tot ce ne trece prin cap: medicamente, biciclete, jucării etc.. Copiii sunt mai mari acum, Kira nu mai vomită la fiecare drum plus că mai apelam la controversatul YouTube când nu mai au răbdare. Știu..nu e bine, le facem creierii praf, bad mom! În fine, așa am reușit să ajungem și la Bratislava. Am plecat vineri la prânz din București, pe la ora 20 am ajuns la Hunedoara, unde ne-am și cazat o noapte pentru că dimineață voiam să vedem Castelul Corvinilor . Am rezervat un apartament pe Booking, foarte ieftin și drăguț, 97 lei, două dormitoare și living. De dimineață, după ce ne-am trezit, am vizitat castelul. Merită văzut, este superb. Pun câteva poze să va faceți o idee, deși cred că toată lumea îl știe.
Apoi am plecat mai departe către Bratislava. Am mai făcut pauze scurte la benzinării, au mai dormit copiii, s-au plictisit și de YouTube, daca puteți crede așa ceva, am mai oprit să mâncăm și pe la ora 17 am ajuns în Bratislava. Conform Maps din București faci cam 11 ore până în Bratislava. Bratislava este frumoasă, micuță, curată, cu centru istoric, cu restaurante, cu magazine de suveniruri, cu castele, nouă ne-a plăcut. Am stat două nopți pentru că am ajuns după-amiază și am vrut să ne și relaxăm un pic. Ne pregăteam pentru drumul de întoarcere de minim 11 ore în mașină. Ideea e că Bratislava se poate vizita toată într-o zi. Noi am stat o zi jumătate și am mers de trei ori în centru, am vizitat și castelul Bratislava și castelul Devin, care e un pic mai departe față de centru, dar ai ce face și mai multe zile dacă nu te grăbești. La fel de bine poate fi încadrată într-un circuit de genul Budapesta-Bratislava-Viena. Noi însă am văzut și Budapesta și Viena și așa că am dedicat un weekend doar Bratislavei.
Pe bicicleteCastelul Bratislava
Poarta lui Mihail
Man at work. Andrei este bodyguard ul meu periculos
Aici am închiriat un apartament cu un dormitor și living foarte aproape de centru. Cazarea nu este așa scumpă în Bratislava precum în Viena, de exemplu. Noi am dat 135 euro pentru două nopți, iar în Viena costă cam 100 euro pe noapte camera. Lângă Castelul Devin am găsit o mini grădină zoologică unde copiiilor le-a plăcut mult. Au primit mâncare să hrănească animalele, s-au jucat într-un părculeţ, ar fi putut să tragă cu arcul dar nu s-au încumetat. Eu am fost fascinată de bufniţe. Erau prinse de picior să nu zboare, dar nu erau ținute în cușcă. Aveau o falsă impresie de libertate. Știu..și mie îmi era milă de ele, dar totuși m-am bucurat să le văd așa de aproape. Pun pozele să înțelegeți ce spun.
la MiniZoo
The look
Isi rotea capul 360°
Castelul Devin
Ce mi-a mai plăcut la slovaci…?! Erau multe familii care mergeau pe biciclete, adică și copiii aveau biciclete și mergeu frumos pe marginea drumului. Într-o pădure de la marginea orașului am văzut și traseu marcat pentru mountain bike. Mi-au plăcut tramvaiele pentru că erau noi și curate. Lui Andrei i-au plăcut și mai mult. Nu era aglomerat. Orașul are un aer liniștit și boem. Din România până în Bratislava am mers doar pe autostrada. #șieu
Noi când plecăm cu copiii în vacanță nu luăm foarte multe bagaje după noi. Să vă spun și de ce: în primul rând trebuie cărate..și dacă deja ai un copil în brațe sau de mână nu prea mai poți trage și două trollere după tine. Un rucsac în spate este cel mai practic; în al doilea rând copiii nu au nevoie de chiar atât de multe chestii pe cât credem noi.
Hai să vedem mai exact ce luăm la noi și ce facem să ne iasa o excursie reușită:
1. Încrederea în noi, în copil, încrederea că vom fi cât putem de calmi pe tot parcursul vacanței. E un fel de must have în vacanța cu copiii. Probabil ați auzit de multe ori asta, dar este într-adevăr foarte important. Trebuie să fim noi liniștiți, răbdători, să le oferim lor încredere și atunci sunt șanse mari să facem o excursie frumoasă. Încercați să vă feriți de orice ar putea să fie un factor de stres. Spre exemplu, luați-vă o marjă de timp. Copiii oricum merg mai încet decât noi, își aduc aminte de pipi când te grăbești mai tare, se opresc în mijlocul drumului să plângă, să râdă, să observe, să se scarpine și tot așa…Eh, toate astea le poți gestiona mult mai bine dacă ai timp. Altfel, tu vei fi stresat, grăbit, vei lua copilul pe sus, va urla, tu te vei enerva și vei spune „nu te mai iau niciodată cu mine pe undeva!”. Spui asta degeaba, și tu știi, că de luat tot îl iei, n-ai ce să faci, e copilul tău.
Greutatea rucsacului trebuie să nu depășească 10% din greutatea copilului.
2. Banii. Când pleci cu copiii trebuie să ai o rezervă mai mare de bani. Fie cash, pe card, acasă vreo mamă, vreun prieten, cineva dispus să îți puna repede pe card niște bani pentru că nu știi niciodată ce se va întâmpla. Noi, de exemplu, nu luam o sacoșă de medicamente după noi dacă știm că mergem într-un loc civilizat unde sunt farmacii. Cumpărăm de acolo dacă e nevoie și gata. Sau, alt exemplu, chiar dacă îi faci copilului asigurare medicală, uneori trebuie să plătești tu la spital, dacă ajungi acolo, și să îți deconteze în România banii. Noi am mai avut și excursii nereușite în care a trebuit să căutăm bilete de avion pentru retur și să ne întoarcem a doua zi, care nu numai că sunt scumpe dar trebuie și plătite pe loc. Deci asigurați-vă că aveți niște bani puși deoparte. Dacă aveti noroc vă întoarceți cu ei.
Trunki este destul de practic dacă mergeți cu avionul.
3. Planificați excursia dinainte, pe zile, obiective turistice și nu uitați să includeți și ceva distractiv pentru cel mic. Dacă vreți să vizitați un muzeu de istorie, trebuie să puneți în program și un parc sau o grădină zoologică sau un acvariu..ceva pe gustul copilului. Va fi un pic mai răbdător dacă va știi că după un muzeu plictisitor va ajunge într-un parc unde va face ce vrea el. Și nu înghesuiți multe obiective într-o zi. Va fi obositor și pentru părinți și pentru copii.
Și căruciorul este foarte util dacă aveți copii care stau în el. Dacă mai și dorm, atunci e musai de luat în excursii.
4. Nu plecați cu așteptări prea mari de acasă. Gen: „o să facem asta și asta…” că s-ar putea să nu faceți nimic. Relaxați-vă, că d-asta se numește vacanță, vizitați cât puteți, plimbați-vă, alocați-vă timp să-i arătați și să-i explicați celui mic ce vedeți în jurul vostru și totul va fi mult mai bine.
Sistemul de purtare. Până pe la doi ani a fost obligatoriu în toate excursiile.
Datorita sistemului de purtare ne-am plimbat si pe ploaie.
5. Cazarea. Pe cât cu putință alegeți o cazare cât mai în centru sau cât mai aproape de obiectivele turistice pe care vreți să le vedeți. Bineînțeles că și aspectul, dimensiunile camerei contează mult pentru copil. Dar aici revenim la punctul 2, banii. Nu doar că ar fi bine să aveți o rezervă de bani, dar și bugetul excursiei o să fie unul mai mare dacă plecați cu copilul. Cu cât camera este mai spațioasă, patul mai confortabil, poziționarea mai în centru și aproape de un magazin, supermarket, cu atât șansele ca excursia să fie una reușită sporesc.
Cu cat patul este mai mare, cu atât veți fi și voi mai odihniți
Kira bebelușă 🙂
Și dacă chiar vreți să vă întoarceți odihniți la serviciu, mai luați-vă o zi liberă să vă trageți sufletul după excursie :).
După încercarea nereuşită de a ajunge în Grecia, găsiți articolul aici, în luna august ne-am făcut iar bagajul şi am pornit cu altă maşină spre brațul Kassandra. Am rezervat pe Booking un studio foarte drăguț, la 15 metri de plajă. Propietarii sunt foarte prietenoşi, vorbesc foarte bine engleză, răspund foarte repede pe mail, îi recomand cu plăcere. Şi pe Booking au review-uri bune. Vă las link-ul aici, Studio Rosa.
În parcarea hotelului.
Plaja de lângă cazare.
Din cameră
Am plecat noaptea la 3 și am ajuns la cazare, în sudul brațului, la prânz. Kassandra este destul de turistică și aglomerată. Găsești restaurante cu meniuri în limba română, români de-ai noștri peste tot, și turiști și angajați. Partea vestică a brațului este un pic mai sălbatică. Pe partea asta am avut și noi cazarea. Sunt puține magazine, câteva restaurante, plaje mai micuțe, plaje sălbatice, cu pietre, cu nisip, cu sezlonguri, dar și cu loc pentru cearceaf. Mie îmi plac plajele sălbatice cu câte un magazin, bar, ceva, să ai de unde să cumperi un suc rece sau o gustare. Nu-mi plac cele foarte aglomerate, cu multe baruri, taverne pe plaja, gen mamaia.
Am găsit și astfel de plaje: micuțe, cu nisip, fără sezlonguri și cu o caravane transformate în bar de unde ne-am putut lua un frappe, o gogoașă, apă, suc etc. .
Distracția lui Andrei la plajele cu nisip.
Distracția lui Andrei la plajele cu pietre.
Aveai loc să joci tenis pe plajă fără să deranjezi pe cineva
Pe partea estică puteți găsi plajele cu restaurante, sezlonguri, vânzători care se plimbă cu gogoși, porumb, genți Vuitton..cam tot ce vrei. Tot pe partea asta am găsit și supermarketuri. Ce ne-a plăcut cel mai mult pe partea estică a fost Afitos care este un sătuc tipic grecesc, cu alei pietruite, case medievale, magazine cochete. Este așezat deasupra unei plaje frumoase cu nisip. Pe net este comparat cu un balcon de piatră ce privește asupra Golfului Toroneos. Merită vizitat!
Nu prea am făcut poze in Afitos, din păcate…
Dacă vreți să mergeți într-o vacanță cu copiii la mare, să vă relaxați, fără multe obiective de vizitat, fără așteptări de peisaje breathtaking, dar totuși într-un loc frumos, curat și liniștit atunci vă recomand brațul Kassandra.
Traseul care duce la Cascada Urlătoarea pleacă din Bușteni, de la telecabină. Acesta a fost primul nostru traseu făcut cu Kira (3ani jumate) și Andrei ( 1an jumate). Deci nu e foarte greu. Durează în jur de o oră cu tot cu pauze pentru poze, odihnă, apă, băgat în sistem (manduca in cazul nostru), scos din sistem. La început urcarea este un pic mai abruptă, dar apoi poteca merge lin prin pădure până la cascadă. Sus, la cascadă găsiți și o tarabă cu tot felul de gustări nesănătoase:biscuiți, napolitane, ciocolată caldă, bere, apă, sucuri. Chiar şi porumb fiert! Probabil că peste câțiva ani o să fie un Shop&Go acolo. Noi am făcut traseul într-o duminică. Am plecat pe la 10 din București și la 18 eram înapoi acasă. Vă las câteva poze să vă faceți o idee.
Traseul este excelent atât pentru părinți, cât și pentru copii. Stiți că pe micul alpinist nu o să-l motiveze niciodată o priveliște minunată mai mult decât un pachet de biscuiți oreo, iar aici mai găseşte şi cascada, un fel de bonus pe lângă biscuiți.
Mie îmi place mult de tot la munte. Adică sunt a moutain person, dacă există așa ceva. Nu aș da răcoarea muntelui pe căldura de la malul mării niciodată. Îmi place să fac trasee, să trag în piept aerul proaspăt și curat, să ascult liniștea pădurii, să simt febra musculară dupa fiecare drumeție și aș vrea să insuflu și copiiilor mei această pasiune. Nu o să le impun niciodată treaba asta, doar că mi-ar plăcea să simtă și ei acestă bucurie a mea.
Kira când a împlinit un an, primul lucru pe care l-a tras după tavă a fost o carabă. Gata, am zis, s-au aliniat astrele, avem în familie o viitoare alpinistă. Glumesc, ea la munte nu merge pe jos :)). De fapt, nu prea merge in general pe jos. Trebuie cărată mereu în brațe. Suferă de frica oboselii. Dacă se întâmplă să și cadă o dată, la revedere! Nici că mai pune piciorul jos. Andrei, deși nu a tras nicio carabă, pare mai încântat de munte, de trasee. Câteodată ne rugăm de el să stea în brațe ca să mergem mai repede și nu vrea. E mai explorator. În fine, deocamdată sunt mici și nu ne putem pronunța. Eu la vârsta lor sigur nu făceam trasee montane..
La Sfânta Ana ne-am oprit o noapte cu cortul. Mergeam la aniversarea băiatului celui mai bun prieten al lui Tiberiu, la Bacău. Și daca tot făceam un drum mai lung ne-am gândit că ar fi frumos să campăm și la lac, scuzați cacofonia. A fost prima dată când am dormit cu cortul, cu copiii.
Cu finii
Lacul Sfânta Ana este minunat. E liniște, e locul ăla unde se oprește timpul, unde îți dai întâlnire cu natura. Vă recomand din suflet să vizitați zona. Nu vă speriați de drumul prost despre care sigur o să citiți pe net înainte de plecare. Mergeți mai încet p-acolo și gata. Cu grijă, atât! Abia aveți timp să căutați cu privirea animalele sălbatice din pădure.
Liniștea lacului
Înainte de a intra în rezervație , pe stânga este un camping. Noi aici am întins cortul și am dormit. Costă 60 lei de cort. Nu e cine-știe-ce camping, dar este împrejmuit cu un gard electric care te ferește de urși. Până la lacul Sfânta Ana, scuzați iar cacofonia, am mers pe jos. Am vrut să facem o plimbare. Dacă mergeți cu mașina se plătește o taxă de 10 lei. Andrei și-a luat motocicleta pentru care nu a plătit taxă, dar am plătit noi cu muuuulți nervi. La vale a fost distrctiv, am ajuns repede pe malul lacului. Am făcut cateva poze, Andrei a căzut pe spate după o bancă direct în față. Avea gura plină de pământ. Și uite așa s-a tulburat cel mai liniștit loc din România. Răsuna toată valea. A plâns Andrei până a vomitat. Și ca să păstrăm ritmul, să vă povestesc cum am ajuns și înapoi la camping. Greuu…foarte greu!!! Normal că la deal e greu cu motocicleta și bineînțeles că Andrei știa că poate să meargă până sus pe ea. Doar că nu știa că o să îmbătrânim până ajunge el cu minunata lui motocicletă. Se oprea, mai mergea un pic, îl mai luam în brațe, se mai întindea pe drum de supărare, mai urla, mai mergea un pic, iar urla…cred că și urșii se rugau să ajungem mai repede la camping să tacă Andrei.
După banca asta a cazut Andrei, pe spate
Cu micuții pe ponton
În așteptarea lui Andrei, cu finuța Diana
Deci dacă mergeți cu copii mici, obosiți și încăpățânaţi după voi, eu vă recomand să mergeți cu mașina până la lac ( din nou cacofonia).
Trecând peste această plimbare de neuitat, am făcut un foc de tabără, am mâncat și ne-am culcat liniștiți în cort.
Prima noapte in cort
A doua zi am vizitat și Tinovul Mohos. Este un fel de mlaștină care s-a format în craterul vulcanului pe locul unde a fost un lac. Vulcanul din muntele Ciomatu are un crater dublu: în unul din ele este lacul Sf. Ana și în celalalt crater se află aceasta mlaștină, Tinovul Mohos, formată pe locul unde înainte era un alt lac. Pff..ce explicație am găsit.
Intrarea in Tinovul
‘Ochiul’ de apa
In Tinovul Mohos
E un loc tare interesant unde puteți vedea tot felul de plante, se pășește doar pe padele de lemn, sunt și zone unde încă se vede apa, iar ghidul care ne-a însoțit a fost de nota 10. El a zis că o să vedem și urși, păianjeni etc, dar n-am avut norocul ăsta. Se merge doar însoțit de ghid. Costa 5 lei de persoană și dureaza aproape 1 ora.
Voi o știți pe Vampirina?
Am plecat apoi mai departe spre Bacău. Petrecerea a avut loc la o cabana foarte frumoasă cu o priveliște fantastică. O sa pun câteva poze. Din păcate, cabana nu o găsiți pe net pentru închiriere.
Și când zic ratată, vreau să înțelegeți ratată rău și demoralizatoare și…urâtă, ce să mai! Să vedeți! Încă de la începutul anului plănuisem ca în luna iunie să plecăm o săptămână în Grecia, pe brațul Sithonia cu rulota, într-un camping. Și am făcut planul, am căutat camping, am făcut calcule și apoi ne-am răzgândit, evident. Era parcă prea complicat cu rulota, drumul prea lung, deranjul prea mare..Și coincidența a făcut ca niște prieteni să ne anunțe că ei pleacă în aceeași perioadă pe brațul Kassandra. Am găsit și cazare la ei la hotel cu vreo 30 euro camera. N-am mai stat să ne gândim, am rezervat pe booking și am făcut bagajele. Nu prea mai eram noi pregătiți pentru excursia asta, dar pentru că erau și prietenii noștri acolo, și ei cu doi copii, am zis că mergem, că o sa ne distrăm cu toții: copiii cu copiii și părinții cu părinții.
Am plecat pe la ora 22 de acasă. Copii au adormit repede în mașină, am trecut granița la Ruse și apoi a început ‘distracţia’. Ne-a lăsat mașina în drum, mai pe românește. Nu mai accelera. Eram la vreo 50 km de graniță, în Bulgaria, la unu noaptea. Întuneric, boscheţi de-o parte și de alta a drumului, pustiu, minunat! Am reușit să tragem mașina pe marginea drumului, l-am sunat pe frati-miu care e macanic auto, mai mult ca să-l trezesc cred, că nu prea avea cum să repare mașina prin telefon, dar ce să fac?!, el e asistența mea rutieră 🙂 și am așteptat să ne vină vreo idee. Copiii dormeau. Am mai încercat să pornim mașina și a mers. Ne gândisem că trebuie să ne întoarcem așa că am făcut stânga împrejur. Oaa..ce bucurie, ne și vedeam acasă..După vreo 10 km s-a oprit iar mașina și nici nu a mai pornit. Se treziseră și copiii..ce să facem?! Ce să facem?! Până la urmă am căutat pe net platformă. La unu noaptea, în Bulgaria…știți unde am găsit? Pe olx! Dacă aveți vreodata nevoie, deși nu vă doresc, căutați pe olx. Acum depinde și cât sunteți de departe în Bulgaria, dar șoferul ăsta care a venit după noi a zis că a mai adus români și de la Sofia. Bănuiesc că a costat ceva tractarea..Sunt bișnițari care oferă servicii de tractare non stop. Noi am căutat din Giurgiu pentru că ne-am gândit că fiind mai aproape de noi o să fie mai ieftin. Ne-a costat 150 euro tractarea până în fața blocului, în București. Am ajuns la 6 dimineața acasă, ne-am culcat, apoi am desfăcut bagajele. Știți ce demoralizant e să desfaci bagajele neatinse?! Singura parte bună e că nu ai rufe de spălat. Am anulat cazarea pe booking, dar și acolo ne-au taxat cu 350 lei.
Totuși, copiii au fost foarte încântați de platformă. Am mers în cabină, în față, cu ei în brațe. Andrei nu a dormit tot drumul atât era de fascinat. Îmi pare rău că nu m-am gândit să le fac o poză. Eram prea supărată.
Mașina am reparat-o, am și vândut-o. Se înfundase supapa de motorină. Se pare că motorina de la Petrom nu e așa curată…
Articolul acesta l-am scris în drum spre Grecia, din nou, cu altă mașină. Am retrăit toate emoțiile din excursia povestită. De data asta am ajuns la destinație, dar…mai bine vă povestesc în alt articol despre asta 🙂
La un moment dat, titlul acesta era una dintre propunerile pentru numele blogului. Când am cumpărat rulota mi-a venit ideea paginii online. Am tot căutat informații despre călătoriile cu rulota și am observat că nu foarte multi părinți aleg să călătorească astfel. Abia dupa prima ieșire cu rulota am înțeles de ce.
Nu vreau să vă grăbiți să trageți concluziile și să vă fac sa nu-i oferiți copilului o vacanță de rulotist, așa că o să încep cu plusurile dintr-o excursie cu rulota.
În primul rând, copiii sunt înnebuniți după rulotă. Le place să se joace în ea, să caute în toate dulapurile, să-și pună jucării…nu știu..e o bucurie mereu să stea în ea. E căsuța lor pe roți. Știți cum se joacă în căsuțele alea de plastic? Cam așa fac și în rulotă, doar ca parca cu mai mult entuziasm.
În al doilea rând, copiilor le place să petreacă timp afară, iar vacanța cu rulota asta înseamnă: te trezești de dimineață și ești nevoit să ieși afară. La hotel mai stai cel puțin încă o oră până ieși pe ușă, mai pierzi vremea la tv, mai stai să-ți alegi hainele, să îmbraci copiii…eh, cu rulota, te trezești direct cu nasul afară, în pijamale. Sau cel puțin așa e la noi. Niciunul dintre copii nu are răbdare în rulotă să fie îmbrăcat. Știu ei că doar o ușă micuță îi desparte de mult doritul „afară”. Și asta până la urma nu e rău. Cel mai bine pentru ei este să stea afară, doar ca trebuie să fii tu mereu pregătit psihic, să-ți iei gândul că mai poți să lenevești în pat ca la hotel. Deci, daca vrei sa te conectezi cu natura, vacanta cu rulota sigur o sa fie pe gustul tau.
Casuta lor pe roti
La capitolul minusuri aș enumera următoarele:
1. timpul petrecut în mașină până la destinație este mai mare, deci mai mult mai dificil de gestionat cu copiii. Viteza maximă cu care se circulă este de 90km/h. Dacă mai bate și vântul sau drumul e prost trebuie să mergi și mai încet. Și copiii în mașină știți cu toții cum stau.
2. o ușoară lipsă de intimitate, dacă vorbim de campinguri. Știți la ce ma refer: dușuri, toalete, mult timp petrecut afară la câțiva metri ceilalți. Dacă mergeți cu copii mici e și mai distractiv. Andrei nu a înțeles niciodată de ce trebuie să stea în pătrățelul nostru de pământ din camping. De ce să nu meargă și pe la ceilalți, să vadă cum își petrec timpul, ce mănâncă..?!, dar asta e valabil si pentru cort. Conteaza foarte mult sa stii ce e mai important pentru tine.
Vedeti ce mandra e?!
Una peste alta, călătoritul cu rulota nu este chiar pentru toată lumea. Eu vă recomand să închiriați mai întâi o rulotă, plecați cu ea până la mare, la munte, unde vreți voi, și abia apoi gândiți-vă să vă cumpărați una. Și dacă vă gândiți că faceți economie călătorind cu rulota, faceți calculele înainte. De exemplu, o noapte într-un camping din Grecia costa cam 25 euro ( cu rulotă, mașină, curent, 2 adulți). Și dacă vrei sa stai la hotel, prețurile pornesc de la 30 euro/noapte. Păi dacă adaugi consumul ridicat al mașinii ( la noi a crescut cam cu 4%) pentru că trage rulota, ajungi să platesti la camping ca la hotel. Repet, trebuie sa alegi ce ti se potriveste tie si familiei tale.
Despre off camping nu am vorbit pentru că rulota noastră nu e pregătită pentru așa ceva, deci nu am încercat să campăm astfel.
Noi pana la urma am vandut rulota. Ne-am promis ca o sa cumparam una cand vor fi copiii mai mari si vor sta mai linistiti in masina pe distante mari. Pana atunci vom cumpara un cort mare, in care sa incapem toti. Astfel, speram sa fim mai flexibili si sa ne bucuram de si mai multe vacante in mijlocul naturii. Va promit un articol si despre excursiile cu cortul dupa ce adunam mai multa experienta.
Aa…sa va spun si cui am vandut-o: unei familii cu copii un pic mai mari decat ai nostri care ne-au marturisit ca, astfel, si-au indeplinit un vis, acelasi vis pe care l-am avut si noi acum un an. Speram sa se bucure de cat mai multe calatorii cu ea.
