Blog

De când călătorim cu doi copii nu prea ne mai bucurăm de bilete low cost cu avionul. Oricât ar fi oferta de bună, dacă înmulțești cu patru ajungi la un preț măricel. Plus că nu mereu reușim să băgăm tot ce ne trebuie în bagajele de mână, nu mai avem dreptul nici la căruț gratuit…și toate astea ne fac să plecăm mai des cu mașina. Doar că apare problema distanței. Știți cum e cu copiii în mașină: ca să nu ajungi nervos la destinație trebuie să faci plimbări scurte și cât mai animate. Noi încercăm să călătorim mai mult cu mașina, pe distanțe tot mai lungi din mai multe motive. De când merge Kira la grădiniță e mai mult bolnavă decât sănătoasă și nu ne-am încumetat să cumpărăm bilete la avion. Cu mașina putem pleca oricând, plus că putem lua cu noi tot ce ne trece prin cap: medicamente, biciclete, jucării etc.. Copiii sunt mai mari acum, Kira nu mai vomită la fiecare drum plus că mai apelam la controversatul YouTube când nu mai au răbdare. Știu..nu e bine, le facem creierii praf, bad mom! În fine, așa am reușit să ajungem și la Bratislava.
Am plecat vineri la prânz din București, pe la ora 20 am ajuns la Hunedoara, unde ne-am și cazat o noapte pentru că dimineață voiam să vedem Castelul Corvinilor . Am rezervat un apartament pe Booking, foarte ieftin și drăguț, 97 lei, două dormitoare și living. De dimineață, după ce ne-am trezit, am vizitat castelul. Merită văzut, este superb. Pun câteva poze să va faceți o idee, deși cred că toată lumea îl știe.

Apoi am plecat mai departe către Bratislava. Am mai făcut pauze scurte la benzinării, au mai dormit copiii, s-au plictisit și de YouTube, daca puteți crede așa ceva, am mai oprit să mâncăm și pe la ora 17 am ajuns în Bratislava. Conform Maps din București faci cam 11 ore până în Bratislava.
Bratislava este frumoasă, micuță, curată, cu centru istoric, cu restaurante, cu magazine de suveniruri, cu castele, nouă ne-a plăcut. Am stat două nopți pentru că am ajuns după-amiază și am vrut să ne și relaxăm un pic. Ne pregăteam pentru drumul de întoarcere de minim 11 ore în mașină. Ideea e că Bratislava se poate vizita toată într-o zi. Noi am stat o zi jumătate și am mers de trei ori în centru, am vizitat și castelul Bratislava și castelul Devin, care e un pic mai departe față de centru, dar ai ce face și mai multe zile dacă nu te grăbești. La fel de bine poate fi încadrată într-un circuit de genul Budapesta-Bratislava-Viena. Noi însă am văzut și Budapesta și Viena și așa că am dedicat un weekend doar Bratislavei.

Aici am închiriat un apartament cu un dormitor și living foarte aproape de centru. Cazarea nu este așa scumpă în Bratislava precum în Viena, de exemplu. Noi am dat 135 euro pentru două nopți, iar în Viena costă cam 100 euro pe noapte camera.
Lângă Castelul Devin am găsit o mini grădină zoologică unde copiiilor le-a plăcut mult. Au primit mâncare să hrănească animalele, s-au jucat într-un părculeţ, ar fi putut să tragă cu arcul dar nu s-au încumetat. Eu am fost fascinată de bufniţe. Erau prinse de picior să nu zboare, dar nu erau ținute în cușcă. Aveau o falsă impresie de libertate. Știu..și mie îmi era milă de ele, dar totuși m-am bucurat să le văd așa de aproape. Pun pozele să înțelegeți ce spun.

Ce mi-a mai plăcut la slovaci…?! Erau multe familii care mergeau pe biciclete, adică și copiii aveau biciclete și mergeu frumos pe marginea drumului. Într-o pădure de la marginea orașului am văzut și traseu marcat pentru mountain bike. Mi-au plăcut tramvaiele pentru că erau noi și curate. Lui Andrei i-au plăcut și mai mult. Nu era aglomerat. Orașul are un aer liniștit și boem. Din România până în Bratislava am mers doar pe autostrada. #șieu

Noi când plecăm cu copiii în vacanță nu luăm foarte multe bagaje după noi. Să vă spun și de ce: în primul rând trebuie cărate..și dacă deja ai un copil în brațe sau de mână nu prea mai poți trage și două trollere după tine. Un rucsac în spate este cel mai practic; în al doilea rând copiii nu au nevoie de chiar atât de multe chestii pe cât credem noi.

Hai să vedem mai exact ce luăm la noi și ce facem să ne iasa o excursie reușită:

1. Încrederea în noi, în copil, încrederea că vom fi cât putem de calmi pe tot parcursul vacanței. E un fel de must have în vacanța cu copiii. Probabil ați auzit de multe ori asta, dar este într-adevăr foarte important. Trebuie să fim noi liniștiți, răbdători, să le oferim lor încredere și atunci sunt șanse mari să facem o excursie frumoasă. Încercați să vă feriți de orice ar putea să fie un factor de stres. Spre exemplu, luați-vă o marjă de timp. Copiii oricum merg mai încet decât noi, își aduc aminte de pipi când te grăbești mai tare, se opresc în mijlocul drumului să plângă, să râdă, să observe, să se scarpine și tot așa…Eh, toate astea le poți gestiona mult mai bine dacă ai timp. Altfel, tu vei fi stresat, grăbit, vei lua copilul pe sus, va urla, tu te vei enerva și vei spune „nu te mai iau niciodată cu mine pe undeva!”. Spui asta degeaba, și tu știi, că de luat tot îl iei, n-ai ce să faci, e copilul tău.

2. Banii. Când pleci cu copiii trebuie să ai o rezervă mai mare de bani. Fie cash, pe card, acasă vreo mamă, vreun prieten, cineva dispus să îți puna repede pe card niște bani pentru că nu știi niciodată ce se va întâmpla. Noi, de exemplu, nu luam o sacoșă de medicamente după noi dacă știm că mergem într-un loc civilizat unde sunt farmacii. Cumpărăm de acolo dacă e nevoie și gata. Sau, alt exemplu, chiar dacă îi faci copilului asigurare medicală, uneori trebuie să plătești tu la spital, dacă ajungi acolo, și să îți deconteze în România banii. Noi am mai avut și excursii nereușite în care a trebuit să căutăm bilete de avion pentru retur și să ne întoarcem a doua zi, care nu numai că sunt scumpe dar trebuie și plătite pe loc. Deci asigurați-vă că aveți niște bani puși deoparte. Dacă aveti noroc vă întoarceți cu ei.

3. Planificați excursia dinainte, pe zile, obiective turistice și nu uitați să includeți și ceva distractiv pentru cel mic. Dacă vreți să vizitați un muzeu de istorie, trebuie să puneți în program și un parc sau o grădină zoologică sau un acvariu..ceva pe gustul copilului. Va fi un pic mai răbdător dacă va știi că după un muzeu plictisitor va ajunge într-un parc unde va face ce vrea el. Și nu înghesuiți multe obiective într-o zi. Va fi obositor și pentru părinți și pentru copii.

4. Nu plecați cu așteptări prea mari de acasă. Gen: „o să facem asta și asta…” că s-ar putea să nu faceți nimic. Relaxați-vă, că d-asta se numește vacanță, vizitați cât puteți, plimbați-vă, alocați-vă timp să-i arătați și să-i explicați celui mic ce vedeți în jurul vostru și totul va fi mult mai bine.

5. Cazarea. Pe cât cu putință alegeți o cazare cât mai în centru sau cât mai aproape de obiectivele turistice pe care vreți să le vedeți. Bineînțeles că și aspectul, dimensiunile camerei contează mult pentru copil. Dar aici revenim la punctul 2, banii. Nu doar că ar fi bine să aveți o rezervă de bani, dar și bugetul excursiei o să fie unul mai mare dacă plecați cu copilul. Cu cât camera este mai spațioasă, patul mai confortabil, poziționarea mai în centru și aproape de un magazin, supermarket, cu atât șansele ca excursia să fie una reușită sporesc.

Și dacă chiar vreți să vă întoarceți odihniți la serviciu, mai luați-vă o zi liberă să vă trageți sufletul după excursie :).

Traseul care duce la Cascada Urlătoarea pleacă din Bușteni, de la telecabină. Acesta a fost primul nostru traseu făcut cu Kira (3ani jumate) și Andrei ( 1an jumate). Deci nu e foarte greu. Durează în jur de o oră cu tot cu pauze pentru poze, odihnă, apă, băgat în sistem (manduca in cazul nostru), scos din sistem. La început urcarea este un pic mai abruptă, dar apoi poteca merge lin prin pădure până la cascadă. Sus, la cascadă găsiți și o tarabă cu tot felul de gustări nesănătoase:biscuiți, napolitane, ciocolată caldă, bere, apă, sucuri. Chiar şi porumb fiert! Probabil că peste câțiva ani o să fie un Shop&Go acolo. Noi am făcut traseul într-o duminică. Am plecat pe la 10 din București și la 18 eram înapoi acasă. Vă las câteva poze să vă faceți o idee.

Traseul este excelent atât pentru părinți, cât și pentru copii. Stiți că pe micul alpinist nu o să-l motiveze niciodată o priveliște minunată mai mult decât un pachet de biscuiți oreo, iar aici mai găseşte şi cascada, un fel de bonus pe lângă biscuiți.

 

 

Și când zic ratată, vreau să înțelegeți ratată rău și demoralizatoare și…urâtă, ce să mai! Să vedeți! Încă de la începutul anului plănuisem ca în luna iunie să plecăm o săptămână în Grecia, pe brațul Sithonia cu rulota, într-un camping. Și am făcut planul, am căutat camping, am făcut calcule și apoi ne-am răzgândit, evident. Era parcă prea complicat cu rulota, drumul prea lung, deranjul prea mare..Și coincidența a făcut ca niște prieteni să ne anunțe că ei pleacă în aceeași perioadă pe brațul Kassandra. Am găsit și cazare la ei la hotel cu vreo 30 euro camera. N-am mai stat să ne gândim, am rezervat pe booking și am făcut bagajele. Nu prea mai eram noi pregătiți pentru excursia asta, dar pentru că erau și prietenii noștri acolo, și ei cu doi copii, am zis că mergem, că o sa ne distrăm cu toții: copiii cu copiii și părinții cu părinții.

Am plecat pe la ora 22 de acasă. Copii au adormit repede în mașină, am trecut granița la Ruse și apoi a început ‘distracţia’. Ne-a lăsat mașina în drum, mai pe românește. Nu mai accelera. Eram la vreo 50 km de graniță, în Bulgaria, la unu noaptea. Întuneric, boscheţi de-o parte și de alta a drumului, pustiu, minunat! Am reușit să tragem mașina pe marginea drumului, l-am sunat pe frati-miu care e macanic auto, mai mult ca să-l trezesc cred, că nu prea avea cum să repare mașina prin telefon, dar ce să fac?!, el e asistența mea rutieră 🙂 și am așteptat să ne vină vreo idee. Copiii dormeau. Am mai încercat să pornim mașina și a mers. Ne gândisem că trebuie să ne întoarcem așa că am făcut stânga împrejur. Oaa..ce bucurie, ne și vedeam acasă..După vreo 10 km s-a oprit iar mașina și nici nu a mai pornit. Se treziseră și copiii..ce să facem?! Ce să facem?! Până la urmă am căutat pe net platformă. La unu noaptea, în Bulgaria…știți unde am găsit? Pe olx! Dacă aveți vreodata nevoie, deși nu vă doresc, căutați pe olx. Acum depinde și cât sunteți de departe în Bulgaria, dar șoferul ăsta care a venit după noi a zis că a mai adus români și de la Sofia. Bănuiesc că a costat ceva tractarea..Sunt bișnițari care oferă servicii de tractare non stop. Noi am căutat din Giurgiu pentru că ne-am gândit că fiind mai aproape de noi o să fie mai ieftin. Ne-a costat 150 euro tractarea până în fața blocului, în București. Am ajuns la 6 dimineața acasă, ne-am culcat, apoi am desfăcut bagajele. Știți ce demoralizant e să desfaci bagajele neatinse?! Singura parte bună e că nu ai rufe de spălat. Am anulat cazarea pe booking, dar și acolo ne-au taxat cu 350 lei.
Totuși, copiii au fost foarte încântați de platformă. Am mers în cabină, în față, cu ei în brațe. Andrei nu a dormit tot drumul atât era de fascinat. Îmi pare rău că nu m-am gândit să le fac o poză. Eram prea supărată.
Mașina am reparat-o, am și vândut-o. Se înfundase supapa de motorină. Se pare că motorina de la Petrom nu e așa curată…

Articolul acesta l-am scris în drum spre Grecia, din nou, cu altă mașină. Am retrăit toate emoțiile din excursia povestită. De data asta am ajuns la destinație, dar…mai bine vă povestesc în alt articol despre asta 🙂

Off..Vamă Veche, Vamă Veche..din an în an ești tot mai nouă. Astăzi am citit în ziar că ca nu vei mai fi sat, ci stațiune turistică. Gata, ești oficial o doamnă. Nu mai ești acea domnișoară naturală, puerilă pe care o abordau tinerii fără prejudecăți, acea emblemă a libertății. Ușor, ușor ai crescut, te-ai modernizat, te-ai tunat, ce să mai… Dar nu vei rămâne nici așa..te vei schimba și mai mult, îți vor dispărea gândurile hipiote..păcat! Asta se întâmplă când te bucuri de așa o faimă ca a ta. Trebuia să-ți păstrezi principiile. Până la urmă nu e vina ta, draga mea Vamă, ci a oamenilor pe care îi găzduiești…

Eu îți mulțumesc pentru anii tinereții petrecuți la tine. Erai fată bună pe atunci. Erau corturi pe toată plaja, cântece de chitară, focuri de tabără, nudiști la care nu se uita lumea ca la extratereștrii, coca cola avea un preț decent, nu erau hoteluri cu o sută de euro camera, erau oameni diferiți, dar frumoși.
Și știu că sunt generații înaintea mea care te-au găsit și mai frumoasă: virgină, sălbatică..
Cu toate astea eu tot mă întorc la tine mereu. Ce-i drept, de fiecare dată spun gluma aia cu: ‘s-a stricat și vama…’. Ne parcăm rulota în curtea unei femei în vârstă, îmbrăcată mereu într-un capot înflorat, d-ăla bătrânesc (deși este probabil cea mai bogată femeie pe care eu o cunosc) și chiar dacă nu ne mai distrăm ca altă dată, tot ne bucurăm de muzica de la terase, de nisipul tău, de apa mării, de unii oameni…cred că ne alimentăm bucuria cu aminitiri, de fapt.
Draga mea Vamă, ma bucur ca te-am cunoscut înainte să devii celebră!

O sa atașez câteva poze preluate după boredpanda.com, făcute de Cosma Alexandru. Sunt extrem de frumoase și surprind atât Vama Veche, cât și Vama Nouă.

Prima oprire după ce treci de Vama Veche trebuie să fie Tyulenovo. Este un sat micuț cu câteva case, câteva vile și mai nou hoteluri. Are circa 60 de locuitori, dar vara ajunge la vreo 200.
Să vă spun din capul locului că nu are plajă cu nisip. Poti să te întinzi pe faleza situată la câteva zeci de metri deasupra apei, pe iarba uscată de soare. Poți să faci snorkeling, alpinism pe stâncă cu cădere liberă în apa mării, sărituri de la înălțime în apă, mers pe sârmă deasupra mării, sau, dacă nu ești genul extrem, poți să stai la restaurant să savurezi un bol cu scoici la un preț mai mult decat decent și să te bucuri de peisaj.

Noi am luat micul dejun aici și am platit 50 lei pentru o supă cu scoici, un bol cu scoici, o porție de cartofi prăjiți cu brânză, o omletă, un frappe și un espresso. Aproape incredibil, nu? Acum să nu vă imaginați că a fost cel mai bun frappe din lume…

Să vă spun ce-am mai găsit pe net despre Tyulenovo:
Tyulen înseamnă focă. Cică, în vremuri demult apuse, aici își făceau veacul o grămadă de foci. Înainte se numea satul secerii, dar datorită focilor, disparute între-timp, se numește acum Tyulenovo.
Și am mai găsit că de aici au extras prima dată bulgarii petrol. Pe câmpul dintre Shabla și Tyulenovo încă se găsesc rezervoare, care din ce am găsit pe net, sunt folosite și în prezent.

Distanța de la Vama Veche la Tyulenovo este de 38 km și cazare găsiți pe booking.

Atenție urmează un articol destul de lung despre o excursie maraton, în care am reușit să vizităm opt orășele în trei zile.

Cu cinci zile înaintea Paștelui ne-am gândit că nu am fost și noi niciodată la Pisa. Așa că am căutat bilete de avion, cazare, ponturi etc.. Și dupa, am schimbat planul. Am luat bilete de avion până în Bologna pentru că era cea mai ieftină varianta aceasta și astfel puteam să vizităm si Bologna, apoi am vazut pe hartă ca Parcul  Cinque Terre este aproape de Pisa și uite așa am făcut un mic circuit. Pentru că nu era diferență mare de preț față de alte perioade, am luat biletele cu plecare chiar de Paște. Abia la aeroport am regretat un pic decizia pentru că era foarte aglomerat. La check-in era o coada imensă. Daca stateam la rând pierdeam avionul, deși venisem cu două ore mai devreme. Cum aveam doar căruțul de etichetat, check-inul îl facusem de acasă, aveam si copiii cu noi, am considerat că putem să ne băgăm in față. Dar, probabil că cei 100 de oameni care așteptau ne-au zis câteva de dulce..nu de alta, dar căruțul nu l-am mai primit în Bologna. L-am declarat pierdut după vreo oră de așteptare și căutări.
Am ieșit din aeroportul din Bologna destul de dezamăgiți că ne-au pierdut căruțul. Ne și gândeam cât o să o plimbăm pe Kira în brațe. Ea nu merge pe jos că îi este frică să nu obosească. În fine, stabilim că o să luăm un taxi în loc de autobuz pentru că era deja ora 21. Și..surpriză! O ditamai coada șerpuia în fața noastră. Era de așteptat cel puțin o oră. Mergem la autobuz. Altă coadă, mai mare. În Bologna, chiar înainte să ajungem noi, fusese aeroportul închis din cauza unei bombe din al doilea război mondial pe care au găsit-o pe lângă aeroport. Au evacuat vreo 9000 de oameni, au anulat zboruri, haos, ce să mai.. Pfff..caut pe maps traseul până la hotel și îmi arată o oră de mers pe jos. Îl punem pe Andrei în manducă, pe Kira o ia Tiberiu în brațe și pornim. Cu tot cu bagaje. Nici nu ieșisem din aeroport că eram deja obosiți. Și cum mergeam noi pe marginea drumului, oprește un bărbat cu o mașină mică și ne întreabă dacă vrem sa ne ducă el. Tibi îl refuză, însă intervin eu și până la urmă ne urcăm în mașina străinului. Nici acum nu îmi dau seama ce a fost în capul meu. Nici nu plecase bine că a și luat-o în altă direcție. Atunci mi-am dat seama cât de inconștienți am fost. Era și arab… Mă și vedeam cu organele vândute. În apărarea mea pot să spun că am crezut că e francez, am mare încredere în oameni și mai aveam vreo 54 de minute de mers pe jos până la cazare cu Andrei în manducă și cu rucsacul în spate. Ehh..dar, stați liniștiți că nu s-a întâmplat nimic. Omul era chiar bine intentionat, ne-a dus până aproape de cazare, nu ne-a luat bani, greșise un pic drumul, dar apoi a mers după gps..ne-am dat noi jos mai devreme că i se făcuse rau Kirei și parcă ar fi fost păcat să mai și vomite la el în mașină. Am mai mers cinci minute pe jos și am ajuns la hotel, la 22.30.

Bologna

De dimineață s-a gândit Kira că ar fi păcat să pierdem vremea dormind și ne-a trezit pe toți la ora 8. Am strâns bagajele, am predat camera și am plecat să vizităm Bologna. Centrul orașului este destul de mic. Am fost la cele doua turnuri, Garisenda și Asinelli, dar nu am urcat pentru că cele 498 de scări pe care ar fi trebuit să le urcăm ne-ar fi distrus iremediabil. Aveam copiii și bagajele dupa noi. Dar am auzit că priveliștea de sus este frumoasă. Povestea spune că fiecare familie mai întărită din oraș era obligată să construiască un turn. Cu cât turnul era mai înalt, cu atât familia era mai bogată. În Bologna erau 180 de turnuri, dintre care doar două au rămas în picioare, și alea înclinate.
Apoi am mers în Piața Maggiore, am vizitat biserica Santa Maggiore, copiii au alergat porumbeii, ne-am oprit la un restaurant unde am mâncat o pizza cu blatul ca foia de subțire. Foarte bună! Doar italienii pot face așa blatul de pizza. Ne-am plimbat pe străduțe, pe sub arcadele specifice Bologniei, până la gară.

Trebuia să plecăm în Pisa. Am schimbat doar trei trenuri până acolo. Noroc ca au un sistem feroviar foarte bine pus la punct și nu am pierdut nicio legătură. Aveam 5-7 minute să schimbăm trenurile. Alergam după un peron pe altul ca nebunii să nu ratăm vreun tren. Dupa 2 ore jumătate am ajuns în Pisa.

Pisa

Pisa este un oraș micuț care ne-a plăcut. Stradute înguste, mâncare buna, case vechi, frumoase, înghețată delicioasa și..un turn înclinat într-o piață foarte frumoasă. Aaa..și mulți oameni sprijinid imaginar turnul.
Într-o zi noi am văzut tot centrul Pisei și ne-am oprit și la restaurant. Am vizitat Piazza dei Miracoli unde sunt turnul, Catedrala si Baptiserul Sf Ioan, de doua ori chiar. În turn nu am urcat că nu au voie copiii. Oricum era înnorat și bănuiesc că nu se vedea cine-știe-ce priveliște. Am mai văzut Piața Cavalerilor unde se afla Palazzo dei Cavaleri si Biserica Santo Stefano, Grădina botanică, Biserica Santa Maria della Spina, doar pe afară că era închisă. Am stat la restaurant, am cumpărat suveniruri..în concluzie, ai nevoie de câteva ore ca să vezi Pisa.

La sfârșitul zilei, când ne întorceam la cazare, șerpașii au capitulat. Am cumpărat un căruț de tip umbrelă!

La Spezia

La Spezia a fost surpriza excursiei. Am luat aici cazare pentru că în cele cinci orașe din Parcul Cinque Terre era cazarea scumpă. Am cautat un hotel lângă gară și am rezervat pe booking o cameră dublă. Era după-amiază cand am ajuns așa că am avut timp să ne plimbăm. Programasem pentru urmatoarea zi excursia în Cinque Terre. Și vreau să vă spun că La Spezia este un orășel foarte frumos. Micuț, are o stradă principală care duce la mare, un port care mie mi-a plăcut foarte mult, magazine, restaurante și niște calamari pane delicioși.

Cinque Terre

Știți cum e cu pomul lăudat? Cam așa e la la Cinque Terre. Prea multa publicitate strică: prea mulți turiști, prea aglomerat pentru cât de pitoresc arată totul. Într-adevăr nu circulă mașini prin aceste orașe, legatura dintre ele se face cu trenul și casele de pe malul mării chiar arată ca pe internet. Sunt superbe! Dar nu mă așteptam să fie atat de mulți japonezi cu câte 2 telefoane și o tabletă care să fotografieze orice. Era totuși extrasezon și mai și ploua. Bănuiesc că vara e călcare în picioare. Sunt străduțe înguste, restaurante cochete cu mese pe marginea străzii unde ai putea să stai liniștit să te bucuri de priveliște și atât, să savurezi timpul, dar toate astea își pierd farmecul dacă trebuie să mergi în șir indian cu o mulțime de oameni.
În fine, trecând peste acest aspect, până la urmă și noi tot turiști eram, ne-am bucurat de fiecare sat în parte. Nu știu să vă spun care mi-a plăcut mai mult. Toate au un farmec aparte. Le-am parcurs pe toate cinci într-o zi, pe repede înainte. În Vernazza am mâncat pizza, bruschete și niște pești prăjiți la cornet. Foarte bune toate. Iar în Riomaggiore am savurat o înghețată italiană la o terasa deși afară deja ploua cu găleata.

Foarte frumoase am auzit ca sunt traseele de trekking dintre orașe. Când am fost noi erau închise din cauza ploii. Dacă va plac genul acesta de plimbări vă recomand sa va interesați înainte și să vă alegeți traseul preferat. Sunt trasee de o ora, de două ore, de cinci ore…pentru toate puterile. Aruncați un ochi pe internet. Sigur o să vă placă!

Cheltuieli:

Bilete wizz luate cu 5 zile inainte – 1077 lei pentru 2 adulti, un copil si un infant
Cazare Bologna, camera tripla – 61 euro
Cazare Pisa, bed&breakfast, camera tripla – 47 euro + 4 euro mic dejun/pers
Cazare La Spezia, cameră dublă cu pat suplimentar – 153 euro/2 nopți cu mic dejun
Tren Bologna-Pisa 15 euro / pers. Copiii nu au plătit nimic la tren.
Bilet autobuz Bologna 1,5 euro, valabil 75 minute, se cumpără din autobuz
Tren Pisa – La Spezia 7,60 euro /pers

Grădina botanică din Pisa 4 euro/adult, copiii pana in 6 ani aveau gratuitate. Nu e deosebita, dar daca aveti timp puteti sa faceti o plimbare. Aleile sunt cu pietris, ceea ce pentru Andrei a fost o bucurie. Kirei i-a placut padurea de bambusi si mai ales povestile noastre cu ursii panda.

Cinque Terre card – 16 euro/pers/zi, toate trenurile între La Spezia și Cinque Terre incluse, autobuzul până sus în Corneglia, toaletele din gări și traseele de trekking care erau închise acum din cauza ploilor.
Tren La Spezia – Bologna 20 euro/ pers
Autobuz Bologna-aeroport 6 euro/pers sau taxi 15 euro/masina