Mă tot gândeam unde am putea să mergem anul acesta de Paște și tot răscolind internetul în lung și-n lat, am descoperit Muntenegru. Vă asigur că după primele pagini afișate pe Google despre aceasta țară veți rămâne uimiți. Cu cât căutările se adâncesc cu atât va crește dorința de a vizita Muntenegru.
Pentru noi a fost o excursie maraton. Am stat cinci nopți în patru locuri diferite și am reușit să vedem aproape tot ce ne-am propus. Drumul din București până în Muntenegru este lung (950km până în Kotor, 15 h cu mașina conform Maps), dar extrem de frumos. Musai să vă luați aparatele foto lângă voi în mașină pentru că veți opri să faceți multe poze.
Noi am împărțit drumul astfel: București-Vidin, Bulgaria ( pentru că am plecat la prânz din București și a fost aglomerat pe autostradă spre Pitești și apoi bară la bară în Balș, am dormit o noapte și la Vidin).
Apoi Vidin-Zabljak, Muntenegru ( 8 h cu mașina). Aici am vrut să dormim o noapte pentru a vedea Parcul Național Durmitor și pentru a vizita Black Lake sau Crno Lake pe care îl găsiți la 3km de Zabljak.
Zabljak este orașul aflat la cea mai mare altitudine din Muntenegru, cunoscut drept stațiune pentru ski iarna și pentru hikking, canyoning și rafting, vara. Tot d-aici pleacă și drumul care ajunge până la 1907m prin Parcul Național Durmitor. Este un drum asfaltat, îngust care îți ofera priveliști spectaculoase. Noi am plecat dis de dimineață pe acest drum și nu ne-am intersectat cu prea multe mașini. Ăsta e unul din avantajele călătoriilor cu copiii: nu te lasă să pierzi timpul dimineața dormind.
În drumul nostru spre Zabljak am traversat canionul Tara. Ehh..când ajungeți la podul Tara trebuie să faceți un popas. E un spectacol al naturii. Noi am trecut după o parte pe cealaltă de vreo trei ori: pe tiroliana, pe jos și cu mașina deși ploua torenţial, atât este de frumos. Chiar în capătul podului este o tiroliana care costa 10 euro în aprilie 2019 și care trece pe deasupra canionului. Eu vă recomand să o încercați.
Canionul Tara este străbătut de râul Tara pe o distanță de 140 km. Apa râului are o culoare verde-smarald și se revarsă în peste 40 de cascade cu înălțimi de până la 60 metri. Imaginați-vă ce peisaje puteți vedea aici. Despre canionul Tara trebuie să mai știți că este și cel mai adânc din Europa. Distracțiile sunt nenumărate: se poate face rafting, canyoning, se pot vizita câteva din cele peste 80 de peșteri.
Perast a fost următoarea noastră oprire. Este un oraș micuț pe malul apei, cu doar 349 de locuitori numărați la ultimul recensămînt, ce a aparținut până în secolul 18 Republicii Veneţiene.
Este numit pe internet Perla Coroanei muntenegrene, are o singură stradă principală, dar nenumărate biserici și castele, foarte multe restaurante cochete, bărci ancorate, peisaje, atmosferă romantică, cel mai frumos oraș din Muntenegru, dupa părerea mea.
De pe malul apei din Perast se pot vedea două insule de dimensiuni reduse. Una este Insula Sfântului George, insulă naturală, unde se găsește o mănăstire benedictină din secolul 12 și un cimitir unde au fost îngropați călugării și nobilii vremii. Locuitorii orașului au numit-o insula morților și nu se poate vizita decât cu o licență specială.
Cea de-a doua insulă este una făcută de mâna omului, artificială, se poate vizita și se numește Fecioara noastra de pe stâncă. Legenda spune că oamenii din Perast au scufundat navele abandonate la țărm și au aruncat pietre în apă timp de vreo 200 de ani, făcând astfel un platou cu diametru de 3030 mp peste care au construit biserica. Tot aici găsiți și un muzeu și un gift shop. Noi nu am reușit să vizităm biserica și muzeul pentru că era aglomerat, dar am savurat o înghețată, iar plimbarea cu barca până pe insula a fost deliciul copiiilor. Kira a declarat că asta a fost cea mai tare zi din viața ei.
Am plecat apoi spre Kotor, unde am dormit o noapte. Kotor este o destinație obligatorie dacă ajungi în Muntenegru și ce-i drept e chiar păcat să ratezi așa ceva. Un orășel micuț, situat pe malul apei, cu străduțe înguste, case din piatră, biserici vechi la baza unui munte înalt deasupra caruia tronează cetatea San Giovanni.
Este genul de oraș care trebuie explorat pe jos, care te face să exaclami câte un “oau” la fiecare colț.
Următoarea cazare o rezervasem în Ulcinj și până acolo am mai oprit în Budva, la plajă, și în Sveti Stefan, să vedem insula unde s-a însurat Djokovic.
Să le luăm pe rând: Budva e o stațiune pentru toate gusturile. Are plaje cu sezlonguri, faleză, port, mall-uri, cluburi, dar și centru vechi cu străduțe pietruite, restaurante și magazine cochete.
Sveti Stefan este o stațiune exclusivistă. Insula unde s-a însurat Djokovic este legată de pământ printr-un istm, un fel de dig de beton îngust, și nu se poate vizita. Este o insula-hotel unde s-au cazat de-a lungul timpului tot felul de vedete și milionari. Cazările pornesc aici de la 1300 euro în extrasezon pentru o noapte, cameră cu vedere la grădină, nu la mare, dar cu mic dejun.
Ulcinj nouă nu ne-a placut în mod deosebit. A foat chiar o dezamăgire față de ce văzusem până atunci în Muntenegru. Este o stațiune ceva mai ieftină decât celelalte, cu plaje late cu nisip, perfecte pentru copii, cu străzi aglomerate de shaormerii și fast food-uri, care aduce mai mult cu Turcia. Cred că este ideala daca vrei sa mergi strict pentru plajă, doar aici găsești Velika Paza, 12 km de plaja cu nisip extrafin și cu o lățime de 60 m. Impresionant, nu?!
Dacă aveți mai mult timp decât noi, vă recomand să vizitazi și Cetinje și lacul Shadar.
Câteva sfaturi și informații utile:
- Moneda locală în Muntenegru este euro;
- În Serbia se poate plăti autostrada și în euro, vreo 3 euro parcă am dat noi;
- Respectați viteza legală! Noi am întâlnit mulți polițiști cu radar în Muntenegru;
- Se poate călători doar cu buletinul și nu se plătește nicio taxă la intrarea în țară;
- Prețul benzinei era la fel ca în România, în aprilie 2019.
- Descărcați-vă harta drumului astfel încât să folosiți GoogleMaps fără internet. Datele și apelurile sunt destul de scumpe.