Bagajul altfel pe care trebuie sa-l iei cand pleci cu copilul in vacanta

Noi când plecăm cu copiii în vacanță nu luăm foarte multe bagaje după noi. Să vă spun și de ce: în primul rând trebuie cărate..și dacă deja ai un copil în brațe sau de mână nu prea mai poți trage și două trollere după tine. Un rucsac în spate este cel mai practic; în al doilea rând copiii nu au nevoie de chiar atât de multe chestii pe cât credem noi.

Hai să vedem mai exact ce luăm la noi și ce facem să ne iasa o excursie reușită:

1. Încrederea în noi, în copil, încrederea că vom fi cât putem de calmi pe tot parcursul vacanței. E un fel de must have în vacanța cu copiii. Probabil ați auzit de multe ori asta, dar este într-adevăr foarte important. Trebuie să fim noi liniștiți, răbdători, să le oferim lor încredere și atunci sunt șanse mari să facem o excursie frumoasă. Încercați să vă feriți de orice ar putea să fie un factor de stres. Spre exemplu, luați-vă o marjă de timp. Copiii oricum merg mai încet decât noi, își aduc aminte de pipi când te grăbești mai tare, se opresc în mijlocul drumului să plângă, să râdă, să observe, să se scarpine și tot așa…Eh, toate astea le poți gestiona mult mai bine dacă ai timp. Altfel, tu vei fi stresat, grăbit, vei lua copilul pe sus, va urla, tu te vei enerva și vei spune „nu te mai iau niciodată cu mine pe undeva!”. Spui asta degeaba, și tu știi, că de luat tot îl iei, n-ai ce să faci, e copilul tău.

Greutatea rucsacului trebuie să nu depășească 10% din greutatea copilului.

2. Banii. Când pleci cu copiii trebuie să ai o rezervă mai mare de bani. Fie cash, pe card, acasă vreo mamă, vreun prieten, cineva dispus să îți puna repede pe card niște bani pentru că nu știi niciodată ce se va întâmpla. Noi, de exemplu, nu luam o sacoșă de medicamente după noi dacă știm că mergem într-un loc civilizat unde sunt farmacii. Cumpărăm de acolo dacă e nevoie și gata. Sau, alt exemplu, chiar dacă îi faci copilului asigurare medicală, uneori trebuie să plătești tu la spital, dacă ajungi acolo, și să îți deconteze în România banii. Noi am mai avut și excursii nereușite în care a trebuit să căutăm bilete de avion pentru retur și să ne întoarcem a doua zi, care nu numai că sunt scumpe dar trebuie și plătite pe loc. Deci asigurați-vă că aveți niște bani puși deoparte. Dacă aveti noroc vă întoarceți cu ei.

Trunki este destul de practic dacă mergeți cu avionul.

3. Planificați excursia dinainte, pe zile, obiective turistice și nu uitați să includeți și ceva distractiv pentru cel mic. Dacă vreți să vizitați un muzeu de istorie, trebuie să puneți în program și un parc sau o grădină zoologică sau un acvariu..ceva pe gustul copilului. Va fi un pic mai răbdător dacă va știi că după un muzeu plictisitor va ajunge într-un parc unde va face ce vrea el. Și nu înghesuiți multe obiective într-o zi. Va fi obositor și pentru părinți și pentru copii.

Și căruciorul este foarte util dacă aveți copii care stau în el. Dacă mai și dorm, atunci e musai de luat în excursii.

4. Nu plecați cu așteptări prea mari de acasă. Gen: „o să facem asta și asta…” că s-ar putea să nu faceți nimic. Relaxați-vă, că d-asta se numește vacanță, vizitați cât puteți, plimbați-vă, alocați-vă timp să-i arătați și să-i explicați celui mic ce vedeți în jurul vostru și totul va fi mult mai bine.

Sistemul de purtare. Până pe la doi ani a fost obligatoriu în toate excursiile.
Datorita sistemului de purtare ne-am plimbat si pe ploaie.

5. Cazarea. Pe cât cu putință alegeți o cazare cât mai în centru sau cât mai aproape de obiectivele turistice pe care vreți să le vedeți. Bineînțeles că și aspectul, dimensiunile camerei contează mult pentru copil. Dar aici revenim la punctul 2, banii. Nu doar că ar fi bine să aveți o rezervă de bani, dar și bugetul excursiei o să fie unul mai mare dacă plecați cu copilul. Cu cât camera este mai spațioasă, patul mai confortabil, poziționarea mai în centru și aproape de un magazin, supermarket, cu atât șansele ca excursia să fie una reușită sporesc.

Cu cat patul este mai mare, cu atât veți fi și voi mai odihniți
Kira bebelușă 🙂

Și dacă chiar vreți să vă întoarceți odihniți la serviciu, mai luați-vă o zi liberă să vă trageți sufletul după excursie :).

Brațul Kassandra, Grecia

După încercarea nereuşită de a ajunge în Grecia, găsiți articolul aici, în luna august ne-am făcut iar bagajul şi am pornit cu altă maşină spre brațul Kassandra. Am rezervat pe Booking un studio foarte drăguț, la 15 metri de plajă. Propietarii sunt foarte prietenoşi, vorbesc foarte bine engleză, răspund foarte repede pe mail, îi recomand cu plăcere. Şi pe Booking au review-uri bune. Vă las link-ul aici, Studio Rosa.

În parcarea hotelului.
Plaja de lângă cazare.
Din cameră

Am plecat noaptea la 3 și am ajuns la cazare, în sudul brațului, la prânz. Kassandra este destul de turistică și aglomerată. Găsești restaurante cu meniuri în limba română, români de-ai noștri peste tot, și turiști și angajați. Partea vestică a brațului este un pic mai sălbatică. Pe partea asta am avut și noi cazarea. Sunt puține magazine, câteva restaurante, plaje mai micuțe, plaje sălbatice, cu pietre, cu nisip, cu sezlonguri, dar și cu loc pentru cearceaf. Mie îmi plac plajele sălbatice cu câte un magazin, bar, ceva, să ai de unde să cumperi un suc rece sau o gustare. Nu-mi plac cele foarte aglomerate, cu multe baruri, taverne pe plaja, gen mamaia.
Am găsit și astfel de plaje: micuțe, cu nisip, fără sezlonguri și cu o caravane transformate în bar de unde ne-am putut lua un frappe, o gogoașă, apă, suc etc. .

Distracția lui Andrei la plajele cu nisip.
Distracția lui Andrei la plajele cu pietre.
Aveai loc să joci tenis pe plajă fără să deranjezi pe cineva

Pe partea estică puteți găsi plajele cu restaurante, sezlonguri, vânzători care se plimbă cu gogoși, porumb, genți Vuitton..cam tot ce vrei. Tot pe partea asta am găsit și supermarketuri. Ce ne-a plăcut cel mai mult pe partea estică a fost Afitos care este un sătuc tipic grecesc, cu alei pietruite, case medievale, magazine cochete. Este așezat deasupra unei plaje frumoase cu nisip. Pe net este comparat cu un balcon de piatră ce privește asupra Golfului Toroneos. Merită vizitat!

Nu prea am făcut poze in Afitos, din păcate…

Dacă vreți să mergeți într-o vacanță cu copiii la mare, să vă relaxați, fără multe obiective de vizitat, fără așteptări de peisaje breathtaking, dar totuși într-un loc frumos, curat și liniștit atunci vă recomand brațul Kassandra.

Până la urmă toți suntem copii ❤

Trasee montane pentru copii – Cascada Urlătoarea

Traseul care duce la Cascada Urlătoarea pleacă din Bușteni, de la telecabină. Acesta a fost primul nostru traseu făcut cu Kira (3ani jumate) și Andrei ( 1an jumate). Deci nu e foarte greu. Durează în jur de o oră cu tot cu pauze pentru poze, odihnă, apă, băgat în sistem (manduca in cazul nostru), scos din sistem. La început urcarea este un pic mai abruptă, dar apoi poteca merge lin prin pădure până la cascadă. Sus, la cascadă găsiți și o tarabă cu tot felul de gustări nesănătoase:biscuiți, napolitane, ciocolată caldă, bere, apă, sucuri. Chiar şi porumb fiert! Probabil că peste câțiva ani o să fie un Shop&Go acolo. Noi am făcut traseul într-o duminică. Am plecat pe la 10 din București și la 18 eram înapoi acasă. Vă las câteva poze să vă faceți o idee.

Traseul este excelent atât pentru părinți, cât și pentru copii. Stiți că pe micul alpinist nu o să-l motiveze niciodată o priveliște minunată mai mult decât un pachet de biscuiți oreo, iar aici mai găseşte şi cascada, un fel de bonus pe lângă biscuiți.

 

 

Lacul Sfânta Ana – cel mai liniștit loc din România

Mie îmi place mult de tot la munte. Adică sunt a moutain person, dacă există așa ceva. Nu aș da răcoarea muntelui pe căldura de la malul mării niciodată. Îmi place să fac trasee, să trag în piept aerul proaspăt și curat, să ascult liniștea pădurii, să simt febra musculară dupa fiecare drumeție și aș vrea să insuflu și copiiilor mei această pasiune. Nu o să le impun niciodată treaba asta, doar că mi-ar plăcea să simtă și ei acestă bucurie a mea.
Kira când a împlinit un an, primul lucru pe care l-a tras după tavă a fost o carabă. Gata, am zis, s-au aliniat astrele, avem în familie o viitoare alpinistă. Glumesc, ea la munte nu merge pe jos :)). De fapt, nu prea merge in general pe jos. Trebuie cărată mereu în brațe. Suferă de frica oboselii. Dacă se întâmplă să și cadă o dată, la revedere! Nici că mai pune piciorul jos. Andrei, deși nu a tras nicio carabă, pare mai încântat de munte, de trasee. Câteodată ne rugăm de el să stea în brațe ca să mergem mai repede și nu vrea. E mai explorator. În fine, deocamdată sunt mici și nu ne putem pronunța. Eu la vârsta lor sigur nu făceam trasee montane..
La Sfânta Ana ne-am oprit o noapte cu cortul. Mergeam la aniversarea băiatului celui mai bun prieten al lui Tiberiu, la Bacău. Și daca tot făceam un drum mai lung ne-am gândit că ar fi frumos să campăm și la lac, scuzați cacofonia. A fost prima dată când am dormit cu cortul, cu copiii.

Cu finii

Lacul Sfânta Ana este minunat. E liniște, e locul ăla unde se oprește timpul, unde îți dai întâlnire cu natura. Vă recomand din suflet să vizitați zona. Nu vă speriați de drumul prost despre care sigur o să citiți pe net înainte de plecare. Mergeți mai încet p-acolo și gata. Cu grijă, atât! Abia aveți timp să căutați cu privirea animalele sălbatice din pădure.

Liniștea lacului

Înainte de a intra în rezervație , pe stânga este un camping. Noi aici am întins cortul și am dormit. Costă 60 lei de cort. Nu e cine-știe-ce camping, dar este împrejmuit cu un gard electric care te ferește de urși. Până la lacul Sfânta Ana, scuzați iar cacofonia, am mers pe jos. Am vrut să facem o plimbare. Dacă mergeți cu mașina se plătește o taxă de 10 lei. Andrei și-a luat motocicleta pentru care nu a plătit taxă, dar am plătit noi cu muuuulți nervi. La vale a fost distrctiv, am ajuns repede pe malul lacului. Am făcut cateva poze, Andrei a căzut pe spate după o bancă direct în față. Avea gura plină de pământ. Și uite așa s-a tulburat cel mai liniștit loc din România. Răsuna toată valea. A plâns Andrei până a vomitat. Și ca să păstrăm ritmul, să vă povestesc cum am ajuns și înapoi la camping. Greuu…foarte greu!!! Normal că la deal e greu cu motocicleta și bineînțeles că Andrei știa că poate să meargă până sus pe ea. Doar că nu știa că o să îmbătrânim până ajunge el cu minunata lui motocicletă. Se oprea, mai mergea un pic, îl mai luam în brațe, se mai întindea pe drum de supărare, mai urla, mai mergea un pic, iar urla…cred că și urșii se rugau să ajungem mai repede la camping să tacă Andrei.

După banca asta a cazut Andrei, pe spate
Cu micuții pe ponton
În așteptarea lui Andrei, cu finuța Diana

Deci dacă mergeți cu copii mici, obosiți și încăpățânaţi după voi, eu vă recomand să mergeți cu mașina până la lac ( din nou cacofonia).
Trecând peste această plimbare de neuitat, am făcut un foc de tabără, am mâncat și ne-am culcat liniștiți în cort.

Prima noapte in cort

A doua zi am vizitat și Tinovul Mohos. Este un fel de mlaștină care s-a format în craterul vulcanului pe locul unde a fost un lac. Vulcanul din muntele Ciomatu are un crater dublu: în unul din ele este lacul Sf. Ana și în celalalt crater se află aceasta mlaștină, Tinovul Mohos, formată pe locul unde înainte era un alt lac. Pff..ce explicație am găsit.

Intrarea in Tinovul
‘Ochiul’ de apa
In Tinovul Mohos

E un loc tare interesant unde puteți vedea tot felul de plante, se pășește doar pe padele de lemn, sunt și zone unde încă se vede apa, iar ghidul care ne-a însoțit a fost de nota 10. El a zis că o să vedem și urși, păianjeni etc, dar n-am avut norocul ăsta. Se merge doar însoțit de ghid. Costa 5 lei de persoană și dureaza aproape 1 ora.

Voi o știți pe Vampirina?

Am plecat apoi mai departe spre Bacău. Petrecerea a avut loc la o cabana foarte frumoasă cu o priveliște fantastică. O sa pun câteva poze. Din păcate, cabana nu o găsiți pe net pentru închiriere.

Cabana
Vederea din cabana

O excursie ratată

Și când zic ratată, vreau să înțelegeți ratată rău și demoralizatoare și…urâtă, ce să mai! Să vedeți! Încă de la începutul anului plănuisem ca în luna iunie să plecăm o săptămână în Grecia, pe brațul Sithonia cu rulota, într-un camping. Și am făcut planul, am căutat camping, am făcut calcule și apoi ne-am răzgândit, evident. Era parcă prea complicat cu rulota, drumul prea lung, deranjul prea mare..Și coincidența a făcut ca niște prieteni să ne anunțe că ei pleacă în aceeași perioadă pe brațul Kassandra. Am găsit și cazare la ei la hotel cu vreo 30 euro camera. N-am mai stat să ne gândim, am rezervat pe booking și am făcut bagajele. Nu prea mai eram noi pregătiți pentru excursia asta, dar pentru că erau și prietenii noștri acolo, și ei cu doi copii, am zis că mergem, că o sa ne distrăm cu toții: copiii cu copiii și părinții cu părinții.

Am plecat pe la ora 22 de acasă. Copii au adormit repede în mașină, am trecut granița la Ruse și apoi a început ‘distracţia’. Ne-a lăsat mașina în drum, mai pe românește. Nu mai accelera. Eram la vreo 50 km de graniță, în Bulgaria, la unu noaptea. Întuneric, boscheţi de-o parte și de alta a drumului, pustiu, minunat! Am reușit să tragem mașina pe marginea drumului, l-am sunat pe frati-miu care e macanic auto, mai mult ca să-l trezesc cred, că nu prea avea cum să repare mașina prin telefon, dar ce să fac?!, el e asistența mea rutieră 🙂 și am așteptat să ne vină vreo idee. Copiii dormeau. Am mai încercat să pornim mașina și a mers. Ne gândisem că trebuie să ne întoarcem așa că am făcut stânga împrejur. Oaa..ce bucurie, ne și vedeam acasă..După vreo 10 km s-a oprit iar mașina și nici nu a mai pornit. Se treziseră și copiii..ce să facem?! Ce să facem?! Până la urmă am căutat pe net platformă. La unu noaptea, în Bulgaria…știți unde am găsit? Pe olx! Dacă aveți vreodata nevoie, deși nu vă doresc, căutați pe olx. Acum depinde și cât sunteți de departe în Bulgaria, dar șoferul ăsta care a venit după noi a zis că a mai adus români și de la Sofia. Bănuiesc că a costat ceva tractarea..Sunt bișnițari care oferă servicii de tractare non stop. Noi am căutat din Giurgiu pentru că ne-am gândit că fiind mai aproape de noi o să fie mai ieftin. Ne-a costat 150 euro tractarea până în fața blocului, în București. Am ajuns la 6 dimineața acasă, ne-am culcat, apoi am desfăcut bagajele. Știți ce demoralizant e să desfaci bagajele neatinse?! Singura parte bună e că nu ai rufe de spălat. Am anulat cazarea pe booking, dar și acolo ne-au taxat cu 350 lei.
Totuși, copiii au fost foarte încântați de platformă. Am mers în cabină, în față, cu ei în brațe. Andrei nu a dormit tot drumul atât era de fascinat. Îmi pare rău că nu m-am gândit să le fac o poză. Eram prea supărată.
Mașina am reparat-o, am și vândut-o. Se înfundase supapa de motorină. Se pare că motorina de la Petrom nu e așa curată…

Articolul acesta l-am scris în drum spre Grecia, din nou, cu altă mașină. Am retrăit toate emoțiile din excursia povestită. De data asta am ajuns la destinație, dar…mai bine vă povestesc în alt articol despre asta 🙂

Cu rulota și copiii

La un moment dat, titlul acesta era una dintre propunerile pentru numele blogului. Când am cumpărat rulota mi-a venit ideea paginii online. Am tot căutat informații despre călătoriile cu rulota și am observat că nu foarte multi părinți aleg să călătorească astfel. Abia dupa prima ieșire cu rulota am înțeles de ce.

Nu vreau să vă grăbiți să trageți concluziile și să vă fac sa nu-i oferiți copilului o vacanță de rulotist, așa că o să încep cu plusurile dintr-o excursie cu rulota.

În primul rând, copiii sunt înnebuniți după rulotă. Le place să se joace în ea, să caute în toate dulapurile, să-și pună jucării…nu știu..e o bucurie mereu să stea în ea. E căsuța lor pe roți. Știți cum se joacă în căsuțele alea de plastic? Cam așa fac și în rulotă, doar ca parca cu mai mult entuziasm.

În al doilea rând, copiilor le place să petreacă timp afară, iar vacanța cu rulota asta înseamnă: te trezești de dimineață și ești nevoit să ieși afară. La hotel mai stai cel puțin încă o oră până ieși pe ușă, mai pierzi vremea la tv, mai stai să-ți alegi hainele, să îmbraci copiii…eh, cu rulota, te trezești direct cu nasul afară, în pijamale. Sau cel puțin așa e la noi. Niciunul dintre copii nu are răbdare în rulotă să fie îmbrăcat. Știu ei că doar o ușă micuță îi desparte de mult doritul „afară”. Și asta până la urma nu e rău. Cel mai bine pentru ei este să stea afară, doar ca trebuie să fii tu mereu pregătit psihic, să-ți iei gândul că mai poți să lenevești în pat ca la hotel. Deci, daca vrei sa te conectezi cu natura, vacanta cu rulota sigur o sa fie pe gustul tau.

Casuta lor pe roti

La capitolul minusuri aș enumera următoarele:
1. timpul petrecut în mașină până la destinație este mai mare, deci mai mult mai dificil de gestionat cu copiii. Viteza maximă cu care se circulă este de 90km/h. Dacă mai bate și vântul sau drumul e prost trebuie să mergi și mai încet. Și copiii în mașină știți cu toții cum stau.
2. o ușoară lipsă de intimitate, dacă vorbim de campinguri. Știți la ce ma refer: dușuri, toalete, mult timp petrecut afară la câțiva metri ceilalți. Dacă mergeți cu copii mici e și mai distractiv. Andrei nu a înțeles niciodată de ce trebuie să stea în pătrățelul nostru de pământ din camping. De ce să nu meargă și pe la ceilalți, să vadă cum își petrec timpul, ce mănâncă..?!, dar asta e valabil si pentru cort. Conteaza foarte mult sa stii ce e mai important pentru tine.

Vedeti ce mandra e?!

Una peste alta, călătoritul cu rulota nu este chiar pentru toată lumea. Eu vă recomand să închiriați mai întâi o rulotă, plecați cu ea până la mare, la munte, unde vreți voi, și abia apoi gândiți-vă să vă cumpărați una. Și dacă vă gândiți că faceți economie călătorind cu rulota, faceți calculele înainte. De exemplu, o noapte într-un camping din Grecia costa cam 25 euro ( cu rulotă, mașină, curent, 2 adulți). Și dacă vrei sa stai la hotel, prețurile pornesc de la 30 euro/noapte. Păi dacă adaugi consumul ridicat al mașinii ( la noi a crescut cam cu 4%) pentru că trage rulota, ajungi să platesti la camping ca la hotel. Repet, trebuie sa alegi ce ti se potriveste tie si familiei tale.
Despre off camping nu am vorbit pentru că rulota noastră nu e pregătită pentru așa ceva, deci nu am încercat să campăm astfel.

Noi pana la urma am vandut rulota. Ne-am promis ca o sa cumparam una cand vor fi copiii mai mari si vor sta mai linistiti in masina pe distante mari. Pana atunci vom cumpara un cort mare, in care sa incapem toti. Astfel, speram sa fim mai flexibili si sa ne bucuram de si mai multe vacante in mijlocul naturii. Va promit un articol si despre excursiile cu cortul dupa ce adunam mai multa experienta.

Aa…sa va spun si cui am vandut-o: unei familii cu copii un pic mai mari decat ai nostri care ne-au marturisit ca, astfel, si-au indeplinit un vis, acelasi vis pe care l-am avut si noi acum un an. Speram sa se bucure de cat mai multe calatorii cu ea.

Draga mea Vama Veche

Off..Vamă Veche, Vamă Veche..din an în an ești tot mai nouă. Astăzi am citit în ziar că ca nu vei mai fi sat, ci stațiune turistică. Gata, ești oficial o doamnă. Nu mai ești acea domnișoară naturală, puerilă pe care o abordau tinerii fără prejudecăți, acea emblemă a libertății. Ușor, ușor ai crescut, te-ai modernizat, te-ai tunat, ce să mai… Dar nu vei rămâne nici așa..te vei schimba și mai mult, îți vor dispărea gândurile hipiote..păcat! Asta se întâmplă când te bucuri de așa o faimă ca a ta. Trebuia să-ți păstrezi principiile. Până la urmă nu e vina ta, draga mea Vamă, ci a oamenilor pe care îi găzduiești…

Eu îți mulțumesc pentru anii tinereții petrecuți la tine. Erai fată bună pe atunci. Erau corturi pe toată plaja, cântece de chitară, focuri de tabără, nudiști la care nu se uita lumea ca la extratereștrii, coca cola avea un preț decent, nu erau hoteluri cu o sută de euro camera, erau oameni diferiți, dar frumoși.
Și știu că sunt generații înaintea mea care te-au găsit și mai frumoasă: virgină, sălbatică..
Cu toate astea eu tot mă întorc la tine mereu. Ce-i drept, de fiecare dată spun gluma aia cu: ‘s-a stricat și vama…’. Ne parcăm rulota în curtea unei femei în vârstă, îmbrăcată mereu într-un capot înflorat, d-ăla bătrânesc (deși este probabil cea mai bogată femeie pe care eu o cunosc) și chiar dacă nu ne mai distrăm ca altă dată, tot ne bucurăm de muzica de la terase, de nisipul tău, de apa mării, de unii oameni…cred că ne alimentăm bucuria cu aminitiri, de fapt.
Draga mea Vamă, ma bucur ca te-am cunoscut înainte să devii celebră!

O sa atașez câteva poze preluate după boredpanda.com, făcute de Cosma Alexandru. Sunt extrem de frumoase și surprind atât Vama Veche, cât și Vama Nouă.

Tyulenovo – liniște, mare, stânci, peisaj minunat

Prima oprire după ce treci de Vama Veche trebuie să fie Tyulenovo. Este un sat micuț cu câteva case, câteva vile și mai nou hoteluri. Are circa 60 de locuitori, dar vara ajunge la vreo 200.
Să vă spun din capul locului că nu are plajă cu nisip. Poti să te întinzi pe faleza situată la câteva zeci de metri deasupra apei, pe iarba uscată de soare. Poți să faci snorkeling, alpinism pe stâncă cu cădere liberă în apa mării, sărituri de la înălțime în apă, mers pe sârmă deasupra mării, sau, dacă nu ești genul extrem, poți să stai la restaurant să savurezi un bol cu scoici la un preț mai mult decat decent și să te bucuri de peisaj.

Tyulenovo

Noi am luat micul dejun aici și am platit 50 lei pentru o supă cu scoici, un bol cu scoici, o porție de cartofi prăjiți cu brânză, o omletă, un frappe și un espresso. Aproape incredibil, nu? Acum să nu vă imaginați că a fost cel mai bun frappe din lume…

M-am gândit să fac poza după ce am mâncat jumătate
Noi aici mâncăm și pentru locul de joacă
Miticuții

Să vă spun ce-am mai găsit pe net despre Tyulenovo:
Tyulen înseamnă focă. Cică, în vremuri demult apuse, aici își făceau veacul o grămadă de foci. Înainte se numea satul secerii, dar datorită focilor, disparute între-timp, se numește acum Tyulenovo.
Și am mai găsit că de aici au extras prima dată bulgarii petrol. Pe câmpul dintre Shabla și Tyulenovo încă se găsesc rezervoare, care din ce am găsit pe net, sunt folosite și în prezent.

Distanța de la Vama Veche la Tyulenovo este de 38 km și cazare găsiți pe booking.

Bologna-Pisa-La Spezia-Cinque Terre

Atenție urmează un articol destul de lung despre o excursie maraton, în care am reușit să vizităm opt orășele în trei zile.

Cu cinci zile înaintea Paștelui ne-am gândit că nu am fost și noi niciodată la Pisa. Așa că am căutat bilete de avion, cazare, ponturi etc.. Și dupa, am schimbat planul. Am luat bilete de avion până în Bologna pentru că era cea mai ieftină varianta aceasta și astfel puteam să vizităm si Bologna, apoi am vazut pe hartă ca Parcul  Cinque Terre este aproape de Pisa și uite așa am făcut un mic circuit. Pentru că nu era diferență mare de preț față de alte perioade, am luat biletele cu plecare chiar de Paște. Abia la aeroport am regretat un pic decizia pentru că era foarte aglomerat. La check-in era o coada imensă. Daca stateam la rând pierdeam avionul, deși venisem cu două ore mai devreme. Cum aveam doar căruțul de etichetat, check-inul îl facusem de acasă, aveam si copiii cu noi, am considerat că putem să ne băgăm in față. Dar, probabil că cei 100 de oameni care așteptau ne-au zis câteva de dulce..nu de alta, dar căruțul nu l-am mai primit în Bologna. L-am declarat pierdut după vreo oră de așteptare și căutări.
Am ieșit din aeroportul din Bologna destul de dezamăgiți că ne-au pierdut căruțul. Ne și gândeam cât o să o plimbăm pe Kira în brațe. Ea nu merge pe jos că îi este frică să nu obosească. În fine, stabilim că o să luăm un taxi în loc de autobuz pentru că era deja ora 21. Și..surpriză! O ditamai coada șerpuia în fața noastră. Era de așteptat cel puțin o oră. Mergem la autobuz. Altă coadă, mai mare. În Bologna, chiar înainte să ajungem noi, fusese aeroportul închis din cauza unei bombe din al doilea război mondial pe care au găsit-o pe lângă aeroport. Au evacuat vreo 9000 de oameni, au anulat zboruri, haos, ce să mai.. Pfff..caut pe maps traseul până la hotel și îmi arată o oră de mers pe jos. Îl punem pe Andrei în manducă, pe Kira o ia Tiberiu în brațe și pornim. Cu tot cu bagaje. Nici nu ieșisem din aeroport că eram deja obosiți. Și cum mergeam noi pe marginea drumului, oprește un bărbat cu o mașină mică și ne întreabă dacă vrem sa ne ducă el. Tibi îl refuză, însă intervin eu și până la urmă ne urcăm în mașina străinului. Nici acum nu îmi dau seama ce a fost în capul meu. Nici nu plecase bine că a și luat-o în altă direcție. Atunci mi-am dat seama cât de inconștienți am fost. Era și arab… Mă și vedeam cu organele vândute. În apărarea mea pot să spun că am crezut că e francez, am mare încredere în oameni și mai aveam vreo 54 de minute de mers pe jos până la cazare cu Andrei în manducă și cu rucsacul în spate. Ehh..dar, stați liniștiți că nu s-a întâmplat nimic. Omul era chiar bine intentionat, ne-a dus până aproape de cazare, nu ne-a luat bani, greșise un pic drumul, dar apoi a mers după gps..ne-am dat noi jos mai devreme că i se făcuse rau Kirei și parcă ar fi fost păcat să mai și vomite la el în mașină. Am mai mers cinci minute pe jos și am ajuns la hotel, la 22.30.

Bologna

De dimineață s-a gândit Kira că ar fi păcat să pierdem vremea dormind și ne-a trezit pe toți la ora 8. Am strâns bagajele, am predat camera și am plecat să vizităm Bologna. Centrul orașului este destul de mic. Am fost la cele doua turnuri, Garisenda și Asinelli, dar nu am urcat pentru că cele 498 de scări pe care ar fi trebuit să le urcăm ne-ar fi distrus iremediabil. Aveam copiii și bagajele dupa noi. Dar am auzit că priveliștea de sus este frumoasă. Povestea spune că fiecare familie mai întărită din oraș era obligată să construiască un turn. Cu cât turnul era mai înalt, cu atât familia era mai bogată. În Bologna erau 180 de turnuri, dintre care doar două au rămas în picioare, și alea înclinate.
Apoi am mers în Piața Maggiore, am vizitat biserica Santa Maggiore, copiii au alergat porumbeii, ne-am oprit la un restaurant unde am mâncat o pizza cu blatul ca foia de subțire. Foarte bună! Doar italienii pot face așa blatul de pizza. Ne-am plimbat pe străduțe, pe sub arcadele specifice Bologniei, până la gară.

cele doua turnuri din Bologna
Piata Maggiore
Piata Maggiore

Trebuia să plecăm în Pisa. Am schimbat doar trei trenuri până acolo. Noroc ca au un sistem feroviar foarte bine pus la punct și nu am pierdut nicio legătură. Aveam 5-7 minute să schimbăm trenurile. Alergam după un peron pe altul ca nebunii să nu ratăm vreun tren. Dupa 2 ore jumătate am ajuns în Pisa.

In primul tren spre Pisa, veselia nu a durat cat traseul

Pisa

Pisa este un oraș micuț care ne-a plăcut. Stradute înguste, mâncare buna, case vechi, frumoase, înghețată delicioasa și..un turn înclinat într-o piață foarte frumoasă. Aaa..și mulți oameni sprijinid imaginar turnul.
Într-o zi noi am văzut tot centrul Pisei și ne-am oprit și la restaurant. Am vizitat Piazza dei Miracoli unde sunt turnul, Catedrala si Baptiserul Sf Ioan, de doua ori chiar. În turn nu am urcat că nu au voie copiii. Oricum era înnorat și bănuiesc că nu se vedea cine-știe-ce priveliște. Am mai văzut Piața Cavalerilor unde se afla Palazzo dei Cavaleri si Biserica Santo Stefano, Grădina botanică, Biserica Santa Maria della Spina, doar pe afară că era închisă. Am stat la restaurant, am cumpărat suveniruri..în concluzie, ai nevoie de câteva ore ca să vezi Pisa.

La sfârșitul zilei, când ne întorceam la cazare, șerpașii au capitulat. Am cumpărat un căruț de tip umbrelă!

Kira tinea turnul 🙂

in padurea de bambusi din gradina botanica
piazza dei Cavaleri
Kirei inghetata i-a placut cel mai mult din Italia

La Spezia

La Spezia a fost surpriza excursiei. Am luat aici cazare pentru că în cele cinci orașe din Parcul Cinque Terre era cazarea scumpă. Am cautat un hotel lângă gară și am rezervat pe booking o cameră dublă. Era după-amiază cand am ajuns așa că am avut timp să ne plimbăm. Programasem pentru urmatoarea zi excursia în Cinque Terre. Și vreau să vă spun că La Spezia este un orășel foarte frumos. Micuț, are o stradă principală care duce la mare, un port care mie mi-a plăcut foarte mult, magazine, restaurante și niște calamari pane delicioși.

strada principal din La Spezia
in port
La Spezia vazuta din port
pestisori…

Cinque Terre

Știți cum e cu pomul lăudat? Cam așa e la la Cinque Terre. Prea multa publicitate strică: prea mulți turiști, prea aglomerat pentru cât de pitoresc arată totul. Într-adevăr nu circulă mașini prin aceste orașe, legatura dintre ele se face cu trenul și casele de pe malul mării chiar arată ca pe internet. Sunt superbe! Dar nu mă așteptam să fie atat de mulți japonezi cu câte 2 telefoane și o tabletă care să fotografieze orice. Era totuși extrasezon și mai și ploua. Bănuiesc că vara e călcare în picioare. Sunt străduțe înguste, restaurante cochete cu mese pe marginea străzii unde ai putea să stai liniștit să te bucuri de priveliște și atât, să savurezi timpul, dar toate astea își pierd farmecul dacă trebuie să mergi în șir indian cu o mulțime de oameni.
În fine, trecând peste acest aspect, până la urmă și noi tot turiști eram, ne-am bucurat de fiecare sat în parte. Nu știu să vă spun care mi-a plăcut mai mult. Toate au un farmec aparte. Le-am parcurs pe toate cinci într-o zi, pe repede înainte. În Vernazza am mâncat pizza, bruschete și niște pești prăjiți la cornet. Foarte bune toate. Iar în Riomaggiore am savurat o înghețată italiană la o terasa deși afară deja ploua cu găleata.

au gasit copiii o distractie si in gara
Monterosso al Mare
Vernazza
in Corniglia
Manarola, miticutii dormeau
Riomaggiore

Foarte frumoase am auzit ca sunt traseele de trekking dintre orașe. Când am fost noi erau închise din cauza ploii. Dacă va plac genul acesta de plimbări vă recomand sa va interesați înainte și să vă alegeți traseul preferat. Sunt trasee de o ora, de două ore, de cinci ore…pentru toate puterile. Aruncați un ochi pe internet. Sigur o să vă placă!

Alta zi, alta inghetata..tot roz 🙂

Cheltuieli:

Bilete wizz luate cu 5 zile inainte – 1077 lei pentru 2 adulti, un copil si un infant
Cazare Bologna, camera tripla – 61 euro
Cazare Pisa, bed&breakfast, camera tripla – 47 euro + 4 euro mic dejun/pers
Cazare La Spezia, cameră dublă cu pat suplimentar – 153 euro/2 nopți cu mic dejun
Tren Bologna-Pisa 15 euro / pers. Copiii nu au plătit nimic la tren.
Bilet autobuz Bologna 1,5 euro, valabil 75 minute, se cumpără din autobuz
Tren Pisa – La Spezia 7,60 euro /pers

Grădina botanică din Pisa 4 euro/adult, copiii pana in 6 ani aveau gratuitate. Nu e deosebita, dar daca aveti timp puteti sa faceti o plimbare. Aleile sunt cu pietris, ceea ce pentru Andrei a fost o bucurie. Kirei i-a placut padurea de bambusi si mai ales povestile noastre cu ursii panda.

la pietris
alpinista 🙂 copacul era ginkgo biloba

Cinque Terre card – 16 euro/pers/zi, toate trenurile între La Spezia și Cinque Terre incluse, autobuzul până sus în Corneglia, toaletele din gări și traseele de trekking care erau închise acum din cauza ploilor.
Tren La Spezia – Bologna 20 euro/ pers
Autobuz Bologna-aeroport 6 euro/pers sau taxi 15 euro/masina

in aeroport e mereu distractie

Antalya – all inclusive

A venit și timpul să ne gândim la vacanță. O dată cu venirea primăverii, toată lumea se întreabă unde să plece în concediu. Și pentru că mulți au în vedere și vacanțele de tip all inclusive, m-am gândit să vă fac o recomandare. Se adresează mai mult celor care vor să împace și capra și varza. Adică celor care vor să se odihnească, dar să se distreze și copiii. Pentru asta trebuie să descoperiți litoralul turcesc și hotelurile lor cu all inclusive.
Pentru copii, o săptămână în Antalya la all inclusive cred că este vacanța perfecta: mare, nisip, locuri de joacă, piscine micuțe, tobogane, animație, mini-disco, zeci de feluri de deserturi, sucuri de toate felurile, distracție de dimineață până seara.

la nisip până la apus
în balcon
Kira cu verișorul ei, Alex

Pentru părinți…un pic de odihnă, mâncare mereu la îndemână, băutura, piscine, tobogane pentru adulți, liniște ( daca lași copilul la locul de joacă ).

cam așa arată copiii la all inclusive. Kira, verișorul Alex și verișorul verișorului, Kevin

În concluzie, este bine pentru toată lumea. Problemele ar fi urmatoarele: cum oprești copilul sa nu încerce toate felurile de prăjituri, înghețate și sucuri ( valabil și pentru cei care țin la siluetă )?!, cum alegi hotelul dintre miile de hoteluri?! și în ce perioada e bine să mergi?!

Noi am fost ultima dată la Susesi Luxury Resort din Belek, Antalya, pe care îl recomand.

Pontonul

Pentru mai multe poze cu hotelul vă las linkul de pe Booking

A îndeplinit toate cerințele noastre. Adică:
1. distanța de la aeroport la hotel. Am făcut aproape o oră de la aeroport, am fost primii lăsați la hotel și ultimii luați la întoarcere. Cred că e foarte important acest aspect când călătorești cu un copil mic. Faci oricum două ore cu avionul, dacă mai faci încă două cu autocarul..parcă începi excursia cu stângul;
2. mâncare bună, fructe la orice oră, sucuri fresh (ca să poți să-i oferi copilului o alternativa un pic mai sănătoasă decât fanta) și coca cola la cutie :). Eu sunt mare fană coca cola și nu îmi place varianta la dozator. Că tot vorbeam de sucuri sănătoase…

blw

3. Locul de joacă, animația, mâncarea pentru copii, în general tot ce ține de copii era bine pus la punct. Aveau mâncare și pentru bebeluși, borcănele, supe, blender să pasezi, cuptor cu microunde. Și angajații erau foarte ospitalieri, gata să te ajute mereu. Ce-i drept, asta este o caracteristică a turcilor.

la mini-disco
party all night long

4. Hotelul este pe plajă, grădina hotelului este mare. Andrei era matinal și în fiecare dimineață la 7 mă invita la plimbare. Luam împreună micul-dejun, ne plimbam prin grădina, faceam aerosoli la malul mării, apoi el se culca, eu…nu.

Căscăcilă
Man down

Cum alegi hotelul… cred că cel mai bine este să iei legătura cu un agent de turism, să îi spui care sunt cerințele tale și ce buget ai. Noi am plătit 1400 euro pe o săptămână de distracție în prima jumătate a lunii septembrie ( doi adulți cu doi copii, cu totul inclus, avion, transfer, ultra all inclusive). Kira a plătit biletul de avion pentru că avea 2 ani și jumătate, Andrei nu a plătit pentru că avea 7 luni. Banii se pot plăti în tranșe, în funcție de perioada contractuală.

Când să mergi…eu aș spune în lunile iunie sau septembrie din cauza temperaturilor ridicate din mijlocul verii. Ca dezavantaje, iunie trece prea repede, ai toată vara in față, să vezi cum pleacă ceilalți și tu stai acasă (asta dacă nu ai două concedii pe an), iar in septembrie..până in septembrie parcă aștepți prea mult să pleci. Toată lumea merge în vacanță, doar tu aștepți sa vină toamna ca să pleci.

Continuă lectura „Antalya – all inclusive”