Amsterdam într-o zi

Primul gând când spui Amsterdam te duce la droguri și la prostituate, la libertate și distracție, și abia apoi îți aduci aminte că mai sunt și casele alea frumoase, canalele pe care poți să faci o plimbare cu barca și vreo 400 km de piste de bicicletă. Așa suntem noi oamenii, suntem făcuți să ne atragă ce e interzis. Și pentru că în Amsterdam sunt premise cele menționate mai sus, vin turiștii puhoi. Este al cincilea cel mai vizitat oraș din Europa datorită celor aprox 7 milioane de turiști care poposesc anual aici.

Și noi ne-am dus tot pentru distracție. A fost prima excursie fără copii, după cinci ani. Voiam să plecăm undeva doar noi doi, să fie aproape ca să nu pierdem mult timp pe drum, să fie un oraș micuț ca să-l putem străbate în două zile, să facem ceva ce nu puteam face dacă ar fi fost copiii cu noi…și uite așa am ales Amsterdam.

Plecarea a fost dificilă pentru mine. În avion, spre Amsterdam, mă gândeam doar la ei și îmi spuneam că nu o să mai plec niciodată fără copii. Pe parcurs totul a decurs bine, atât acasă cât și în excursie. Ei s-au distrat destul de bine cu ambele bunici și așa că am putut și noi să ne relaxam mințile. În avion, la întoarcere, deja planificam următoarea excursie fără ei ?.

Dar să trecem peste sentimentalismele acestea părintești și să revenim la Amsterdam, oraș care m-a cucerit chiar de la aeroport, unde un afiș mare te anunță că ai ajuns la doi metri sub nivelul mării. Ca să ajungi în oraș nu trebuie să iei submarinul. Există câteva variante mai convenabile: trenul care costă 5.40 eur/pers și te duce în centru în 20 minute și taxi-ul care costă 39 euro și te duce în centru în 10-15 min, dar astfel ai ocazia să te plimbi cu ultimele modele de mașini Tesla.

Când ieși din gara centrală dai nas în nas cu agitația orașului, cu vestitele canale și clădiri frumos ordonate și cu sute de biciclete parcate înghesuit una lângă alta. Noi de aici am rătăcit pur și simplu pe toate străduțele, ne-am oprit să facem poze și să mâncăm. Făcusem d-acasă un plan cu obiectivele cele mai importante, știam ce vrem să vizităm, dar am preferat să luăm pulsul orașului, să ne bucuram de prezent și nu de trecutul prins între pereții unui muzeu. Eram și noi fugiţi d-acasă și nici nu aveam la dispoziție prea mult timp. Când ne-au obosit picioarele ne-am luat bilete și am urcat la bordul unei croaziere pe celebrele canale. Amsterdamul are 165 de canale cu o lungime de 50 km și 1281 de poduri, deci plimbarea este de-a dreptul frumoasă. Biletul costă 16 euro de persoană cu ghid audio în engleză, franceză și germană și durează o oră. Mie mi-a plăcut mult pentru că m-am odihnit un pic în timp ce vedeam orașul și am aflat și multe lucruri interesante despre case, despre localnici, poduri, obiective turistice, case pe apă și multe altele. De exemplu, aici am aflat că frumoasele lor case sunt așa strâmbe pentru că au fost construite pe un teren mlaștinos și sprijinite pe niște piloni de lemn care în timp s-au deteriorat, iar cârligul de deasupra casei, pe care o să-l vedeți la aproape toate casele din Amsterdam, în complicitate cu ferestrele mari ajută la introducerea în casă a mobilei de dimensiuni mari.

• 

• 

După plimbarea cu barca ne simteam pregătiți să continuăm maratonul straduţelor așa că am colindat orașul mai departe. Am intrat și într-un Coffee Shop. Aici este interzis să fumezi tutun, iar dacă nu vrei să fumezi marijuana, nu-i nimic, poți să bei liniștit o cafea. Oricum ieși praf de acolo la cât fumează ceilalți ?.

• 

• 

• 

• 

• 

Mâncarea în Amsterdam nu costă exagerat de mult. Prețurile sunt comparabile cu cele din Grecia, iar restaurante sunt peste tot și de toate felurile. Nici magazinele cu suveniruri nu sunt scumpe, am cumpărat magneţi chiar și cu un euro. De-a dreptul impresionant mi s-a părut magazinul Primarkt, care se întinde pe 5 etaje. Recunosc că pentru mine a fost prea mult. Eu și shopping-ul, baba și mitraliera. Mă plictisisem de la parter. Dar pentru pasionații de cumpărături Amsterdamul este destul de ofertant.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Pe la ora 17 văzusem cam tot centrul orașului și ne hotărâsem să intrăm totuși și într-un muzeu. Eram indeciși între Heineken Experience și Van Gogh. Ce puteam alege noi, dacă tot venisem fără copii?!

Heineken Experience este într-adevăr o experiență, mai ales dacă îți place berea. Intri în fosta fabrică ca un simplu vizitator și ieși d-acolo gata îmbuteliat. Și aici nu mă refer la cele trei beri mici care sunt incluse în prețul biletului, ci la momentul din cadrul turului în care tu trebuie să-ți imaginezi că ești o sticlă și vei fi îmbuteliat cu berea Heineken. La sfârșit, poți să-ți personalizezi o sticlă de bere cu numele tău, poți face multe fotografii și filmulețe pe care le primești pe email și poti sta să-ți savurezi berile într-un club alături de ceilalți turiști. Dacă sunteți gașcă mare cred că e de neratat Heineken Experience!

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

De aici, noi am plecat repede-repede spre Cartierul Roșu. Ne așteptau fetele alea în vitrine… Mai aveam 7-800 de euro la noi: el a intrat la vreo trei fete, eu mi-am luat o escorta masculină…?. Ha, ha, ha! Nici chiar așa!

• 

• 

• 

• 

Ne-am plimbat și noi cu ochii la fetele alea frumoase care și-au ales o meserie atât de grea și ne întrebam oare câte dintre ele sunt românce. După câteva căutări, am aflat că 15-20 minute cu una dintre fete costă minim 50 euro. Profitul lor se încadrează între 200 și 600 euro pe noapte, dar în serile excepționale, pot câștiga chiar și 1000 euro. Aici prostituția este legală, practic fetele sunt angajate, plătesc chirie pentru vitrina pe care și-o aleg și au dreptul să refuze clienții. Momentan puteți găsi în Cartierul Roșu 292 de vitrine. Noi am nimerit în weekend și era destul de aglomerat așa că am văzut destui turiști intrând.

Fotografiatul este interzis în Cartierul Roșu, dar am văzut multă lume care făcea poze. Unii erau așa insistenți încât plecau fetele din vitrine.

Ce am făcut noi în Amsterdam și nu am fi reușit dacă luam copiii cu noi? În primul rând, am plătit 240 euro pentru biletele de avion și nu 480 cât ar fi fost cu ei. În al doilea rând, am mers fooooaaarte mult pe jos. Mult de tot. O zi întreagă. Cu ei era imposibil. Și în al treilea rând, am mers mult și cu bicicletele pe care le-am închiriat ( voi face alt articol despre asta ). Poate sunt copii care stau pe scaunul acela atașat bicicletei, ai noștri, nu. În rest, cred ca și Amsterdamul are destule de oferit copiiilor: Nemo Science Museum, Artis Amsterdam Royal Zoo, Artis Micropia ( muzeul microbilor), parcul Vondelpark, restaurante și foarte multe locuri de joacă. Probabil că nici în Cartierul Roșu nu puteam merge cu ei, deși ai noștri sunt mici și inocenți. Încă nu se gândesc la toate prostiile ca noi, adulții.

A doua zi am închiriat biciclete și am plecat să vedem morile de vânt. Revin cu articol.